Poezie
14.12
1 min lectură·
Mediu
La amiază se scurgeau zilnic spre nisip
un domn osos
o tînără roz
și atît de vaporoasă
atît de caldă
și-atît de albastră
o doamnă
un cățel
ham ham
se auzea dintr-un fund de amforă seacă
un băiat cu o roată
cu un băț
cu o machetă-nălțată
toate astea prin perdea și apoi prin fereastră
prin alte obiecte / la nevoie
apăreau picioarele lor de diferite culori
buclele
un petic din tweed
chiar de după
musicalul
umbrelelor dantelate
pastel
roți simultane
zimțate
se multiplicau proporțional cu clepsidrele
ba exponențial cu cadrele derulate
puncte așa de apropiate
încît formau un convoi
un șarpe
înaintînd din ce în ce mai fierbinte
incandescent
translucid
excitat
Dan spunea
că
din colțul lui
nu înălțau deloc zmee
era maree
și-un sentiment de furtună
dunele gri
umbrelele umflate
paravanele demontate
un șarpe la fel
spunea el
și da, ai dreptate, înaintînd
intrînd
sistematic
în catedrala pustie
cu pași estompați
decupînd
de fiecare dată o nouă fereastră
prin care să
vadă
marea
cotidiană
lăcrimînd spontan
prăbușindu-se retezați
00944
0