mesh

deși nu ceri de lucru, nu cauți un job cu normă întreagă, nu e nicio întrebare culminată sfâșietor și nici nu-l cauți disperat speriat pe dumnezeu, aici sunt două conștiințe care se caută și se frâmântă, ascultându-l de pe vârfuri pe andrei. orice poate fi considerat un atentat la adresa omului și nu numai într-o zonă periferică, interlopă, ci și aici. e original prin cruditate, prin imperfectul expresiei ca un oarecare material de prelucare a poeziei. nu spun că e dorința de a avea sau beția unei stări duminicale de rahat, e mai mult starea asemănătoare acelui tremurat din cerul gurii. sau se observă chiar și uscăciunea de sugestie:
\"andrei e strâns de pe schele trântit
pe ciment
făcut sul
din portbagaj un tip îl aruncă la ghenă
puiul golaș înghite ochiul decupat\"
și spun așa surprins oarecum de trăsăturile de pe aici, puse sub lumină. dar au trebuit neapărat puse sub lumină.
din aceste puncte apreciez poemul.

prelucrare*

laurentiu,
imi place mai ales ca aici ai gasit altceva decat am gasit eu. la mine, dincolo de explicatii indelungate si chibzuite asupra textului, cred ca e mai bine sa-ti spun doar ca e vorba de transformare.
dinspre siddharta prin stomac prin ciocul deschis inapoi sus pe zid, ca un mesh, ori invers, transformarea exista si acum se preface.

multumesc pentru trecere,
cu prietenie,
AT