În grădina lui Epicur

Scrisoare deschisă către părinți (Omagiu d-nei Zamisnicu, prima mea învățătoare, a cărei soț, preot cu har, a fost arestat de comuniști și trimis la canal.) Vă sărut mâna mamă și tată; Vă rog să mă iertați, de v-am greșit vreodată! Eu vă transmit din suflet, multă sănătate! De-un trai mai bun, acum la bătrânețe, s-aveți parte. Căci pentru mine ați fi făcut orice minune, Să pot trăi mai bine, azi, pe lume; Din zori de zi și până la chindie, Voi ați muncit o viață, răbdători, pe glie: Și câte sacrificii n-ați făcut, ca să-nvăț carte, De-o viață mai aleasă, să am parte! Zi după zi , în verile fierbinți, Ați slugărit la CAP , iubiții mei părinți; Mâncarea voastră a fost mereu săracă: Un sfert de mămăligă , brânză, și o ceapă; Concedii n-ați avut..., nici sâmbăta măcar; Chiar sărbătorile sfinte le-au scos din calendar. Și, chiar Duminica, de lucru vă găseau a face; Ca slujba sfântă să n-ascultați în pace; Și când , unul din voi, era de moarte mai aproape, N-aveați nici popă să-i citească , nici cine să-l îngroape… Căci au venit de la securitate într-o seară L-au prins ca pe-un tâlhar pe preot, și-l arestară! Nimeni de-atunci nu-l mai văzu-n altar, Muri sărmanu-n Deltă, sau, poate la canal. O , Doamne, cum vă mai vânau, spurcații! Cu milițieni și câini, ca apucații. V-au adunat cu forța-n colectivă, Dar grâu nu vă dădeau, nici pentru o colivă! V-au scos la muncă, ca vite de povară, Și, au făcut din sate - o lume de ocară; Și dintre toți, mai răi, erau ei, activiștii..., Mai ceaușiști ca Ceaușescu, mai comuniști decât ei..., comuniștii. Stăteau la pândă, când vă-ntorceați din câmp, Să nu cumva să fure , unul , vreun porumb. În pușcărie v-au băgat, de vă luați ce vi se cuvenea; Au , cum schimbat-au oamenii - în câini flămânzi, sadea. Și cum strigase tată, unul de pe-aici: ,,Am să-ți dau copilul, afară din servici!’’ Și biata mama, de teamă, cum mai plângea! De grija fratelui și-a mea... O , Doamne de ce nu-ndrepți această lume strâmbă? Și lași pe cel care muncește - să fie mereu slugă! Cum poți răbda c-acest producător de bucate De rodul muncii sale, să nu aibă parte? De ce lași să se îmbuibe vicleanul bădăran? Ascult-odată Doamne…, și, ruga de țăran! Vasile Anton