Stau îmbrăcat în alb,
Ascult vorbe negre,
Fug rapid spre răsărit,
Ignor încet pân' la apus.
Ampersand.
Poate-s ca un ipotetic,
Un gând comun, esoteric
Ca orice paradox uitat
Ca un obraz fardat
Rubin.
Sângele uscat piatră devine.
Mângâie-mi rana cruntă, revine,
Dar, de durere, ca noapte, mi-e dor
Vremuri urâte, fapte, e-omor.
Spin.
Trandafir devine ascuțitul crin.
Un pic de iubire,
Cerul nu mai e albastru.
E doar un vid și-un astru
Ascuns după zei,
Ascuns între ei.
Apa mării e la fel,
Lenevind și fără țel.
Plutesc și eu,
Plutesc mereu.
Deschid ochi, mă uit în jos,
Iar nisipul
Acum ți-aud numele prin metafore,
Itinerar fiind alinturile date de alții pentru tine.
Spre cer mă uit dar în jos mă duc,
Hartă fiind partea mică din mine ce te place.
Imposibil credeam c-ar
În fața mea e ceață,
O plapumă gri prin care abia văd așternută peste pădure.
Îmi scot lanterna, îi pun baterii și-o aprind,
Dar lumina este roșie și fără putere.
Cu toate astea, pot vedea în
Pe lângă copacii veșnic morți
Trece-un om ce-i urăște pe toți.
Merge pe-un drum pustiu de molid,
Când în față apare cinstit
Un corb.
"Un' te duci, tânăr fecior?"
"Cu fiica morții să mă-nsor."
"Fix
AD