Spre alt nimic
Ninge cu flori de primăvară târzie Pe poteca dintre pomi Ce urcă spre cimitir. Cum alerg, îmbătrânesc, Pic și mă ridic până ajung la poartă, O poartă neagră de fier Ce ascunde crucile celor
ADAnton Dunavrin&.
Stau îmbrăcat în alb, Ascult vorbe negre, Fug rapid spre răsărit, Ignor încet pân' la apus. Ampersand. Poate-s ca un ipotetic, Un gând comun, esoteric Ca orice paradox uitat Ca un obraz fardat
ADAnton DunavrinRoșu
Rubin. Sângele uscat piatră devine. Mângâie-mi rana cruntă, revine, Dar, de durere, ca noapte, mi-e dor Vremuri urâte, fapte, e-omor. Spin. Trandafir devine ascuțitul crin. Un pic de iubire,
ADAnton DunavrinAlbastru
Cerul nu mai e albastru. E doar un vid și-un astru Ascuns după zei, Ascuns între ei. Apa mării e la fel, Lenevind și fără țel. Plutesc și eu, Plutesc mereu. Deschid ochi, mă uit în jos, Iar nisipul
ADAnton DunavrinAcrostih
Acum ți-aud numele prin metafore, Itinerar fiind alinturile date de alții pentru tine. Spre cer mă uit dar în jos mă duc, Hartă fiind partea mică din mine ce te place. Imposibil credeam c-ar
ADAnton DunavrinSunt "rebel" doar pentru că nu sunt adult
În fața mea e ceață, O plapumă gri prin care abia văd așternută peste pădure. Îmi scot lanterna, îi pun baterii și-o aprind, Dar lumina este roșie și fără putere. Cu toate astea, pot vedea în
ADAnton DunavrinCorbul
Pe lângă copacii veșnic morți Trece-un om ce-i urăște pe toți. Merge pe-un drum pustiu de molid, Când în față apare cinstit Un corb. "Un' te duci, tânăr fecior?" "Cu fiica morții să mă-nsor." "Fix
ADAnton Dunavrin