Secrete abrupte

...N-aș putea spune. După ce totul s-a sfârșit, am rămas cu vaga, și adevărata forță a aceleiași certitudini : s-a întâmplat ca el să se îndrăgostească de mine ; și eu, de el. Tristețea încă îmi picură sub gene, pentru că nu știu ce dimensiune a atins verbul \"a se îndrăgosti\" în cazul lui..., și nici în al meu. Oricum ar fi, ea a rămas în tăcere... (Căci doar liniștea e perfectă într-o lume profană, și doar în căldura ei, iubirea mea poate supraviețui...și poate dura...) [...] E foarte greu să fii un om real. Ar trebui să se acorde un premiu Nobel pentru așa ceva. Acesta este singurul mod în care aș mai putea crede în umanitate. \"...Sanctificetur nomen Tuum, veniat Regnum Tuum, fiat Voluntas Tua, sicut in Caelo, et in terra...\" [...] 24.12.2005 23:27 (p.m.) Credendo vides..., videndo sentis..., sentiendo moris... E ajunul Crăciunului. Dar nu mă simt ca atare. Simt doar cum plutesc în momentul acela...Nu am crezut că se va întâmpla vreodată...(\"Hai să te pup...\" - mă prinzi delicat de umeri și mă săruți pe amândoi obrajii -. Eu am senzația că nu trăiesc pe plan fizic, momentul...Și ca să îmi revin puțin în simțirea materială, mă sprijin - aproape insesizabil, pentru a nu da de bănuit - de brațele tale... Mă agăț parcă, de ele, și în același timp, le susțin...E ceva ireal. Totul. Gestul tău, căldura ta, iubirea și fermitatea ta...Chipul tău lipsit de riduri...Magia care te hăituiește mereu, \"dimineața\", \"tinerețea pe care o pui in fiecare zi, în buzunar\"... Și să știi, nu vreau să mă gândesc la atâtea alte persoane care au fost înaintea mea, sau care vor fi după mine... Momentul acesta va continua sub aceeași tăcere luminoasă, care e asemenea prezenței tale, și care - alături de atâtea alte momente pe care mi le-ai dăruit - va străluci în cea mai fericită...dintre fericirile pe care le-am trăit, la un pas de tine...) Ar trebui să fiu în perfectă concordanță cu vremea de afară... Zăpadă, fulgi, cer - unul cu pământul... Și amândoi știm ce înseamnă asta : melancolie, imobilism... Însă inima mea nu mai ascultă de afară... Ea ascultă de \"înăuntru\", acum... O primăvară în spirit, ce vine să împlinească Paradoxul pe care din nou l-ai format, spărgând tiparele...