Magiun pe pâine 31

mișto de Paris (mit-stockuri din mahon)

1 min lectură·17 iunie 2013

Mediu

mor oamenii cad ele casele

pleacă copiii peste șapte mări și șapte țari

ard pădurile și se umflă oceanele

unii s-au înecat în muzici

alții se îmbată cu vorbe ...

nu, nu de duh

vorbe din coceni și mărăcini

când ajung la mine sunt pline de spini de întuneric de ceață

nu mai întreba

am întâlnit români

uitaseră repede limba lui moșu

dar nu vorbeau nici germana nici engleza

șofau mașini și râdeau cu dinți de porțelan

aveau batic și baston imaginar de la Paris

și ....

ei cândva se vor topi între decapotabile și pent-housuri

și poate poate

lasă pământul nelocuit în pace

024.640

Anni- Lorei Mainka. “Magiun pe pâine 31.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anni-lorei-mainka/poezie/14031497/magiun-pe-paine-31

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

oamenii se îneacă într-un fel sau altul.
bună și felia asta de magiun, Anni, deși, după "degustare", senzația este de amar!

zaharul e scump
amarul e condimentul unui magiun rezistent.
multam de trecere.