Poezie
Visele doamnei Pachet 55
Omului Mircea Ivanescu - sub luminile orașului
1 min lectură·
Mediu
cu două degete împletești visul
(zâmbești când le număr)
știu
ai vrut să-mi umplii buzunarul de respirări
plin în prea plin
să am pe mâine
a plecat trenul
nu se mai aud păsările
sirenele locomotivei
ai zâmbit
(iar și iar când mă vezi cum îmi caut prin buzunare)
ai spus
nici o locomitivă nu scoate sunete
pentru că tu
tu
nu pleci
nu auzi
cum este când treci cu trenul
peste marginea marginilor acelor margini
cum îi este pasării când trece peste pădurea pădurilor
și umbrelor umbrelor
tu nu știi cum este
când stai în picioare
între luminile
orașului
da
taci
te ascult când taci
singurătatea nu are ecou
când treci pe lângă copaci
ascultă
este linia nevăzută a ochilor închiși
ei nu te părăsesc
te țin de mână
tu împletești cu degete
cu două
o poveste surdă
023.469
0
nici o locomitivă nu scoate sunete
pentru că tu
tu
nu pleci
nu auzi
cum este când treci cu trenul
Mi-a placut textul, mai citim, Irina