Poezie
Inmormantata-n tine
sau cum sa ingropi intunericul in lumina...
1 min lectură·
Mediu
Tăioase priviri mi-aruncă
Luna printre scânduri...
Din suc de cadavre
Licoarea-mi gătită
O sorb din nou cu poftă;
Și-n linistea nopții
o nalucă ciudată
Mă duce cu gândul la tine...
Amarul din mine începe să pută,
În tine mă înec din nou și din nou
În glasul tău rece și privirea ta crudă
Găsit-am capacul sicriului meu.
064.282
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anna-Maria Viitanen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 57
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Anna-Maria Viitanen. “Inmormantata-n tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anna-maria-viitanen/poezie/163161/inmormantata-n-tineComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AVma bucur ca iti place...poti acuza un om ca simte prea intens?ii poti comanda inimii cand sa nu mai bata? ar fi prea simplu...
0
CAE un poem sincer si intens. Nu cred ca e exagerat; este adevarat. Viata îi astfel. Când omul e mai batrâin, poate uita cum inima sa simte, caci devine superficial si dur. Iar acestul e un pierdere mare. Si inima sa nu uita.
0
AVfiecare poezie e o parte din adevarul meu....atunci cand voi uita sa simt, atunci...nu va mai fi nimic...
0
CA...poezii sunt drumul spre inima... si în poezia asta am gasit din nou dorul dulce.
Multumesc.
Multumesc.
0
AVmoartea e sora iubirii...si amandoua impart vesnicia in amar si... mai amar....si.. dulce... si mai dulce... ca si cum ai gusta pelin cu miere...
0
imi aminteste de mine cand eram io mai mic.
papa ,ne mai citim.
cu mult frag mihai amaradia.