Poezii

Amurgul își țese vălul Sângeriu peste orizontul greu. Copacii goi și puri Se întind lung a rugăciune către cer. Pămantul rece își înghite în sec destinul-roată. Doar ici și colo, Ca o

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Abisuri concentrice se închid în sicrie Și din uitare se naște un vis De moarte înmuiat în iz de-așteptare Pe alei înguste aleargă haotic gânduri. Din douasprezece bătăi de orologiu Fantasmele

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Să treci prin viață cu inima-n palmă Să calci peste spinii dorinței deșarte Să-ți rupă veșmântul și ochii să-ți scoată Și mut să rămâi în veșnicul ieri... Din tot ce-ai avut să ai

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Lumină și umbre se-ntrupă din vise Și vânt și furtuni și albe cântări Și toate îți sunt la picioare întinse... Din dor și din șoapte se-ncheagă durerea Iar viscolu-n noapte pătrunde

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Chemări obscure din tărâmuri moarte Străpung perdeaua densă de simțiri; Ascunse gânduri tremură-n oglindă... O noapte crudă, rece și sterilă Își țese vălul sumbru-n suflete pierdute, Promisiuni

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Tăioase priviri mi-aruncă Luna printre scânduri... Din suc de cadavre Licoarea-mi gătită O sorb din nou cu poftă; Și-n linistea nopții o nalucă ciudată Mă duce cu gândul la tine... Amarul din

AVAnna-Maria Viitanen

0

6

Cum ar putea o boabă de rouă Să poarte în sine toate durerile universului? Cum ar putea un trandafir sa stingă cu parfumu-i duhoarea unei mări de cadavre? Cum e posibil oare ca-n clipa de pe

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Nori de praf, furtuni de sentimente Demonice glasuri soptesc in agonie Ploua cu lacrimi de sange pe fata palida a sperantei Caci viata se scurge dureros de incet Ingeri beti danseaza pe ritmuri

AVAnna-Maria Viitanen

0

0

Cu aripi putrezite un inger Cade sa moara Negasind cerul, neatingand pamantul, Renegand raiul, cautand iadul, Pierdut se afla pe sine intr-un spatiu abstract El cade, precum un mugure Prea slab

AVAnna-Maria Viitanen

0

0