Anitas Razvan

Bravos! nu credeam că ai și veleități de poet. Dar care zici tu că e ideea?

Got mail? chornisturm@yahoo.com

Mersi! Chiar aveam nevoie! :)

Răspunsul tău are două mari carențe : 1. Este teoria lui Raskolinkov din \"Crimă și pedeapsă\" (Dostoievski), o idee adaptată. 2. Ca și Raskolnikov, nu îți dai seama de circularitatea ei : Să presupunem că ceea ce zici tu este adevărat. Atunci, fiind singura acțiune \"volitivă\", ea este necesară (nu neapărat suficientă) ca să caracterizezi omul. Astfel că un om, ca să fie categorisit ca Om, trebuie neapărat să fie numit \"criminal\" (potențial)? Mai mult, ca să devii/dovedești că ești (supra)om, trebuie neapărat să ucizi pe cineva? Iar dacă acest trebuie este valabil, atunci omorul nu mai este \"volitiv\"! Dacă ești revoltat asupra ideii cu omorul, am să împing raționamentul nu mai departe, ci mai adânc, clarificând faptul că un \"atribut\" sau o \"posibilitate\", în cazul nostru \"acțiunea de omor\", este valabil(ă), în sensul confirmării existenței sale reale, nu și potențiale, empirice, DOAR ATUNCI CÂND ESTE FOLOSIT! (decizia de a te abține de la o crimă nu este capacitatea de a o înfăptui, ci de lipsa acesteia!)

Nu e chiar așa de simplu cu sinuciderea, dacă asta insinuai. Și dacă nu, oricum : nu spune nimeni că ăsta ar fi răspunsul. Și tot așa, nu spun că eu caut un răspuns. Toată ideea textului constă în existența problemei, nu în soluția ei. Știi părerea aia conform căreia nu există probleme ci soluții? Ei bine, e exact invers! Nu există soluții, ci probleme. Problemele care au soluții nu sunt probleme pe tot parcursul existenței lor. Pare un pic sofistic, dar...
Morala sau concluzia, cum vrei, e faptul că noi existăm în virtutea acestei Întrebări și ne raportăm unii la alții în același fel.

O încercare, cred, de sonet. Dar limba engleză nu te ajută. Oricum, dacă am greșit, te rog să mă scuzi. Nu am putut aprecia niciodată la adevărata ei valoare rima albă. Chiar și în engleză. btw, the search of a religion isn\'t exactly a contradictory process!