Himera

*** varianta 12***

răcnet înfiorător alungă stolul de corbi,

împietrind

și surghiunind

clipa în clepsidră.

magul

scuturat de unda de șoc a revelațiilor religioase,

pipăie urmele copitelor despicate,

încrustate

în tapiseria oceanului nisipos:

“-da, ea este. “

coada șerpoaicei spintecă interfețele realității.

breșe se deschid spre lumea de dincolo-proiecția ideală a năzuințeleor omenești.

impulsionată de explosive energii ale cunoașterii,

se pomenește

în tabloul mental al imaginației.

ei! …

aici ce să vezi?

fantezia își face de cap:

modifică cu 180 de grade unghiul orgolios al inteligenței analitice;

trezește intuiția adormită la sânul stelelor;

verifică circuitele extazului;

extrage radicali și impurități din suspiciuni

deschide supapa imaginabilului:

flori exotice,

pomi cu fructe dădătoare de viață,

pești zburători,

șopârle schimbătoare la față

părăsesc singurătatea,

monotonia,

fatalitatea

unei vieți predestinate.

fragmente din oglinda realitații, nezdruncinate de spaimele vieții cotidiene plutesc imponderabilile în grădina raiului.

radiografiază plămânii acestei lumi noi:

descoperă între coaste ceva, ce nu-i vine să creadă… că există

…o altă himera

mai proaspată,

mai pură

pitită-n somnul Lunii.

ispita gândului nedeslușit îi dă târcoale.

într-un sfârșit de-amurg când astrul zilei moare,

conchide:

este tot ea-depozit de nostalgii cătrănite,

speranțe otrăvite,

frustrații mumificate…

resuscitată doar de bucuria

conchistadoarelor iubiri,

pe care le credea …demult

pierdute.

.