Poezie
Sinergie
lui Schumann
1 min lectură·
Mediu
doua, trei note -crâmpeie de ritm,
sfărâmă
intunericul de deasupra adâncului:
clipa cardinală se naște din
nimicul nepipăit.
muget prelung se aude…
coltul tăcerii-inorogului inaripat,
ia forma pavilionului urechii:
departe, spre miazănoapte percepe
fiorul inceputului.
frenezia ritmurilor tâșnite din
modulații, incă necunoscute,
dospește
aluatul cosmic:
trezind simțurile.
vectori de viată
izvorăsc din vidul cosmic, virginal.
incotro se intreaptă? …
cine poate spune?...
mânați de doruri,
de ambiții
sau
de temeri,
impulsionați de propria lor conștiință
infruntă
furia valurilor vieții
clipa se-mbracă și-și pune in dreptul inimii un numar.
*
sentimentele intime de iubire,
mai fluide decat mersul vântului pe ape,
se limpezesc prin muzică.
aceasta-la rândul ei,
luminează drumul sinuos
spre poezie.
universul isi reflectă frumusetea-n versurile ei...
si suspină in surdina
odata cu stihuitorul ei.
*
< voi cânta pentru tine in ceasul apusului: tu vei cânta ca să m-acompaniezi, apoi iți vei apleca frumusețea pe pieptul meu și vei spune :” Nu credeam să fie atât de frumos! ” >
022422
0
