Poezie
Semințele
Zâmbetul lunii
1 min lectură·
Mediu
**varianta13**
incrustata cu briliante,
bagheta nopții - imbăiată in sidefiul nesomn al
lunii- oglindă concavă pe cădelnița cerului,
deșiră
din caierul izvorului continuu
mari cercuri
de lumină.
ingeri, ingeri din cele patru puncte cardinale sunt chemați
la rugăciune.
indurerat,
inconvoiat,
omul-paratrăsnet fixat de pământ,
răscolind pulberi din misterioasele umbre ale durerii,
bătut
de afluxul privirilor intoarse spre sine-
bastoane modelate din neființa stăpânului,
lasă
mlădițele să se intindă spre stele,
să le ciugulească
și-n fiecare clar de lună
flămând
intinde brațele
să-și culeagă propriile semințe.
001285
0