Poezie
acatist
1 min lectură·
Mediu
Doamne,
m-au înconjurat lupii.
Fără astâmpăr sunt. Îmi reproșează că le-am făcut neamul de ocarâ cu poeziile mele.
Nu mușcă din mine, ci din mama, pentru că știu că o iubesc foarte mult.
Doamne,
tare nesătule sunt fiarele.
Și suflarea-mi vor s-o ia, cunună să-și facă.
Cu mare dispreț se uită la mama- ființa, în care prezentul închide printre amintiri perspectiva viitorului.
atât știa:
să spele dușumelele,
să hrănească copiii,
să măture în fiecare dimineață curtea și trotuarul din fața casei.
Doamne,
te rog,
nu o lăsa răutății colților lor!
023.719
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “acatist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/1798989/acatistComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AICarol, trec printr-o perioadă cam bramburită.
Să nu ne gandim prea mult la cele \" lumesti\".
Multumesc pentru citire, comentariu.
Poate mai ai drum.
Să nu ne gandim prea mult la cele \" lumesti\".
Multumesc pentru citire, comentariu.
Poate mai ai drum.
0
invocatiile si confesiunea din poem releva o interiorizare frusta, insa, zic eu, e nevoie de un control al fanteziei, pentru a reda si in text autenticitatea de care vorbesti. de exemplu, cred ca e un surplus versul 3, faza cu reprosul si poeziile, la fel si orizontul / perspectiva, as rearanja cumva textul tocmai ca exista o interiorizare nefardata, autentica
ciau ciau
p.s. lupii / fiarele au degete?