Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@anisoara-iordacheAI
Anisoara Iordache
@anisoara-iordache
Poezie

zăbovire în fața ferestrei

ghemuit în lighean

2 min lectură·
Mediu
zăbovire în fața ferestrei
clipele
se rostogolesc pe clapele unui pian
plouă
aripi de fluturi strămută privirea în profunzimi de stele
deasupra apelor
întunericul strânge rufele pătate de rugină
jeturi de raze
filtrează umbele
o cheie uitată-
pe margini de râpe
aduce aminte cugetului de înțelesul înșelător al lucrurilor
proiecția ei în minte
e un zâmbet în paharul unui vesel înger
e femeia părăsită pe maginea drumului
e o romanță de duminică mohorâtă
e o cădere care rupe puțin câte puțin legătura cu toamna din noi
e o înaintare spre miezul fructului copt
care mută dorul spre Dumnezeu
cheia uitată pe margini de râpe
nu poate atinge ținta înțelesurilor coerente
dacă nu deschide și-o poartă
*
caută în poartă
calea ce duce la poartă
lasă pe prag
umbra morții
înăuntru
masa-i gătită
gustând noi înțelesuri
ochiul tău
va trece agale privirea printre dușmani
urechea ta
zumzetul vicleniilor îl va risipi printre valuri
sărituri din octavă în octavă
căderi
reveniri
sigur
se joacă cineva cu emoțiile
a murit caracatița paul: cine va răstălmăci viitorul
romanța lui rezso seress nu mai clocotește singurătatea
consfințirea nu mai este tatuată pe frunte de
gândul pătimaș
plouă peste semănătură
în suflet doar
cer limpede
liniștit de toamnă
044.085
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
202
Citire
2 min
Versuri
47
Actualizat

Cum sa citezi

Anisoara Iordache. “zăbovire în fața ferestrei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/13958848/zabovire-in-fata-ferestrei

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-amaradiaMAmihai amaradia✓
\"aripi de fluturi strămută privirea în profunzimi de stele
jeturi de raze
filtrează umbele\"

cand citesc in acest secol asemenea versuri raman fara cuvinte.
0
@anisoara-iordacheAIAnisoara Iordache✓
Ce pot să spun clar, este că, în timp ce citeam din scrieriile Sfântului Maxim Mărturisitorul am primit prin e-mail câteva date despre romanța \"Duminică mohorâtă\". Așa s-au făcut conexiunile și am scris poemul.
Mulțumesc pentru vizită.
mai vorbim
0
@carol-danielCDCarol Daniel✓
la un asemenea text mereu caut imaginile trainice, stâlpii de rezistență, unde nu am găsit tocmai potrivită aluzia la caracatița paul, nu cadrează cu restul textului, ‚un cer limpede liniștit de toamnă’. Numai bine!
0
@anisoara-iordacheAIAnisoara Iordache✓
Cam așa văd lucrurile:
amărâtă asta de caracatiță este singurul cui pe care se sprijină realitatea, în acest poem.
Realitaea e un ansamblur de lucruri, care depinde de o singură varialila-timpul.
Cu o simplă schimbare de variabilă, se poate trece de la trecut la viitor sau prezent.Problemă este ce se întâmplă în sfera sufletească? Pentru a depăși un impas, întradevăr trebuie să faci un salt, să schimbi direcția.

Mai vorbim...
multumesc
0