Poezie
hipnoza
simfonia iubirii
1 min lectură·
Mediu
Ridic
perdeaua prăfuită a unui vis.
Un val de frig și umezeală
îmbrățisează
făptura-mi vlăguită.
Nori de furtună mârâie
sub geana nopții.
*Dar marea?*
O!...Marea se zbuciumă, cu furie lovește
scutul
stabilopozilor-soldati de piatră,
meniți
să apere uscatul.
*și ce mai vezi?*
La mal o biată luntre, bălăngănindu-se-ntre
unde.
\"Luntraș cu mâini zbârcite de-arșița durerii,
dezbracă-mă, te rog,
de iarna asta,
și dă-mi vigoarea ascunsă-n bobul vinețiu
al tinereții ! \"
*ea, unde este ?*
Pe puntea mica este ea … da… Penelopa !-
simbolul castității și-al iubirii,
îmi face semn să îmbrac
degrabă
cămașa primăverii.
|
012618
0
Sincer, il asteptam pe domnul Koala...cu furtunul...o baie rece este bine venita
si
imi da senzatia ca nu sunt singura supravietuitoare dupa cataclism.