Dacă aș putea cumva răzbate
printre miile de saci cu secunde albe,
până sub mărul galben din grădina bunicii,
mi-aș infige genunchii în țărâna roșie,
pentru-a putea inmuguri,candva,
mai verde și mai
Dacă ar trebui vreodată să-mi pun o dorință
atunci mi-aș dori...să-ți ții respirația
când citești aceste rânduri.
Dacă ar trebui să-mi pun și a doua dorință
atunci aș vrea...să fii aici lângă
În așternut
de iluzii moi
s-a odihnit liniștită
...cioburi
din frumusețea dimineții
în care a-nțeles
că tu erai
singurătatea ei
niciodată n-a vrut
să fie muza iadului
dar, într-un fel
Cum
se scrie
cuvântul
dragoste
sau cum
se scrie
numele
Tău?
E prea mult pentru mine să-nțeleg.
Prezența Ta mă trântește la pământ,
o scânteie din Tine-mi înmoaie genunchii,
lacrimi răsar și-mi
în cuib bine zidit
se odihnește-acum
cu veghetori ochi negri
și ascuțite gheare
prea bine lustruită,
mereu necruțătoare,
pregătită de picaj
...numai la câteva bătai de aripi depărtare.
Lacrimi se coboară,
nu, deloc,
mai bine nu
se-nfrânează,
apasă greu,
nu-i nici un gând,
nici un cuvânt să poată descrie
se crapă
fluvii în fiecare ochi.
de prisos
cine să le vadă
Cine să le poată
Zburăm o tură în jurul lunii,
iubite
și luăm soarele acasă - un etaj mai sus,
deasupra boltei cerești,
acolo unde numele tău e sculptat pe ușă.
Cu degete de pământ
plantăm stejarul
între
Al nostru...
A noastră
metamorfoză analitică
frânge vertebrele
dansului
porumbeilor gheboșați
care excită de zor nebuna febră
a Puterii.
În sfera ei
doar noi ,ceilalți,
suntem
Þipătul meu
se făcu nevăzut dincolo de urmele înghețate
ale pământului gol pe sub lună.
Cu unghii murdare scormonesc acum prin mine
poate așa voi găsi
același sărut îngropat în nopți
Parfumul dulce-moale de pământ
îmi sărută degetele calde
îngropând sămânța
cu lumini de îngeri scoborâte
pentru-a privi
când aici
se-ntâmplă primăvara.
Și se-ntâmplă!
M-arunc din patul umărului stâng
ștergând noptosul praf de pe retină
să vă-nchinați voi ochi acum
eu rup plimbările nebune
de-ncoace ba de-ncolo
și nonșalant cu flori de gheață-n păr
încerc să mă
la capătul potecii
încolțeau nesfârșitele ape
acolo,
în lacrima de sub
pleoapa nemângâiată a pietrelor,
poposește
el
ostenit
de rănile drumului ascuns
în munții purtători de zăpezi
Înspre plajă gânguresc valurile
cu gesturi rotunde si largi.
Ca bobine de pergament
cuvintele prind viață în centrul cercului circumscris-
moi, fragile, limpezi și frumoase.
Acum pot să
Aprinse felinare de hârtie
se oglindesc în cupele nopții
pe frânghii împietrite de neon
își țin echilibrul călăreții
stejarii își condamnă frunzele
pe deasupra pământului ridat
la răstimpuri se
Toți acei pași
făcuți orbește
către templul pantofar de mădulare...
călătoare apoi pe rătăcite drumuri
din orizontu-adevărat
-drumuri pe valuri forfecate
unde corăbiile se logodesc
una după
Imi aluneca printre degete stiloul.Il simt greoi si sfidator, sorbindu-mi sufletul si cuget...Dragoste...Neputiincioasa privesc foaia alba si mii de ganduri ma sfredelesc, paralizandu-mi vointa.Par a
Sufletul nu-ți pot însănătoși,
nici măcar nu-ți pot repara visele.
Dar,
dacă vreodată mă vei lăsa,
voi aduna ciob cu ciob
și voi crea cel mai frumos mozaic
din lume...
trandafiri sălbatici încolțesc
în straturile pielii
spre coasta ta
îmi sunt purtate oasele
de semnele-nchinarii
tu agăți
poveștile albastre
în ramura nenăscutei veri,
modelezi
ferestrele
Uneori
(defapt...destul de des)
îmi uit complet
numele
și atunci perechi de litere
pășesc pe cărări
semănând
cele mai frumoase cuvinte.
Înainte să-mi recapăt
conștiința ori judecata
(pe
AU