Poezie
Versuri ravasite 25
in secunda in care...
1 min lectură·
Mediu
cântece de jale
pe aripa timpului
nășteau sirenele,
anemone-de mare
spre ochii smarald-crud
ai primăverii
își întindeau brațele,
peste frunți amețite
de horele rătăcitoare
prin munții de-acasă
se azvârleau din soare
transparente umbrele...
în secunda
în care
noi
ne-am însemnat pașii
cu boabe bătrâne de nisip
la periferia visurilor.
pe aripa timpului
nășteau sirenele,
anemone-de mare
spre ochii smarald-crud
ai primăverii
își întindeau brațele,
peste frunți amețite
de horele rătăcitoare
prin munții de-acasă
se azvârleau din soare
transparente umbrele...
în secunda
în care
noi
ne-am însemnat pașii
cu boabe bătrâne de nisip
la periferia visurilor.
022569
0
Meduze, chiar, pe cer valsau destinse
Mi-am amintit de Noe cu a sa arcă
De lumi scufundătoare, și de catarge \'ntinse.
Făcut-am dintr-o dată ca timpul să se schimbe
Să-mi amintesc de mâine, istorii să se plimbe,
Să-mi amintesc orașe ce fi-vor plutitoare,
Centrale nucleare, colace de salvare.
Găsi-vom noi soluții să înălțăm meduze
Ce căile le știu la portile-andaluze
Și bea-vom vin ținut doar în podgorii solare
Iar timpul își va pierde a sa orientare.(G.B)