Extraterestrul

tipul acela cu palton retro și cârlionți albi

s-a dus într-o zi după pâine și a venit a doua zi

beat mort cu două pâini în plasă

râde de vremea aceea când procuratul pâinii era atât de facil

tipul mărunt care locuiește ca extratereștrii în Craiovița

se caută de mărunțiș în fața chioșcului de ziare

numele lui semnează vreo zece poeme

din România literară dar nu-l recunosc decât ăia mari de la liceu:

Uite, e dom' profesor...hă hă cam mic, zice unul

taci, bă, că din doi nu ne scoate

cică războaiele sunt cele care contează cel mai mult

cine cu cine s-a bătut anii mai puțin doar știi și tu sunt repetabile

copiii se hlizesc vin ca la gara de nord a intrat în școală un p-o-e-t!!!

țțț! ce specie rară numai domnul de geografie îl mai poate concura

ăla tânăr lucrat la sală după care mor toate profesoarele când parchează decapotabila în fața cancelariei

dar poetul acesta are un costum uzat

nici nu se mai poartă costum prin școli

acum orice profesoraș vine

cum dictează moda cu părul geluit pantofi roșii blue-jeans foarfecați

tâmpita de poezie se mai dă la bacalaureat

altfel cine ar căsca ochii la un extraterestru grizonat

venit cu autobuzul tocmai din Craiovița

elevii de azi s-au învățat cu frumusețile școlii

nici nu-ți mai arde sa navighezi pe nett

sau să te dai mare cu Iphone-ul

când la tablă profesoara ta preferată

zice atât de duios:vezi că îți pun nota doi!

cu o fustă scurtă-scurtă!!!

este așa de frumoasă doamna

cum se îmbracă ea luxos în medie peste două salarii cu părul

bine întins încât nu-i auzi decât pantofii sau râsul în cascade

ai tot vrea să îți recite din tipul

acela cu mâinile înfundate în buzunar pentru care fiecare poezie

miroase a pâine și a câteva grame de alcool

nici nu-ți pasă că îți va spune

să memorezi zece versuri

atât de mult te-ai obișnuit ca

viața să umble fardată la ochi mirosind a Chanel