Poezie
Acoperișul lumii
1 min lectură·
Mediu
îmi șterg de crinolina nopții
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toți porii sufletul
ce-mi crește-n palme ca o zi de ceară
la colț de lumi tu bei același vin neutru
cu buzunarul plin de ziare poezii iubiri și stații
scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porți în pantofi
ai însingurat ferestre și am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
își dezbrăca orgoliile
de pe pe acoperișul lumii
privesc nopțile ca pe niște poeme
de zile mari
și nu-ți scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălțimea sufletului meu,
cal de pustă, stea rubicondă, cer diluvian...
soarele îmi pictează norii
cu albe consoane
femeia-poem râde sardonic
întinsă leneș în patul tău
00963
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Angi Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Angi Cristea. “Acoperișul lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14074519/acoperisul-lumiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.