Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Semiotica sufletului

1 min lectură·
Mediu
nu există decât lumea din oglindă
cu surâsul ei autodidact
am schimbat (sub)stratul cu o paranteză șchioapă
/din mine însumi nu pot ieși/
cel ce îmi soarbe sufletul în doze de măsurat
sublimul se divide cu un număr impar
din apa oglinzii cuvintele îmi urăsc hedonismul
bifez ziua de îmbrăcat tăceri cu aripi de cocoș
vocalizele din baie mărturisesc cât sunt de clară
cea mai pățită sau pețită dintre rozele ce în grădini
(nu) mor
de-aș plia stratul până la os suflete
tot vei apune într-un asfințit ca o lună/ pară însetată deplin/
cheia de sub preș bifează ziua z
postulatele sufletului dau cu tine
de pereții liftului/grota de fentat lirismul/
hai să tăcem cu o perdea de sunete între noi
lunea se împart doi la doi/ceața își flutură coada de
dragon/
povestea ta miroase a suflet
ca un soare a cer
ca mine a lumea din tine/titanic eșuat pe un nor/
001105
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
152
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Angi Cristea. “Semiotica sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/angi-cristea/poezie/14066780/semiotica-sufletului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.