Anghel Pop

Când te lasă bateria
depășit e vibratorul;
astăzi e paranghelia
la curent, cu-aspiratorul!

\"Ne-am dezbrăcat azi noapte pe la trei,
Eu și iubita mea, până la os.
Fără să vrem ne-am îmbrăcat pe dos.
Acuma eu sunt lesbi și ea - gay.\"

Ai suflet masculin, fârtate,
în trupul muieresc băgat:
esti lesbian, deci n-ai ce face,
decât s-o pui cu un BÃRBAT!

Doamne, ce proza banala.
Necazul cu proza poetica luata drept poezie e ca te fura, si nu simti cand aluneci in proza plata, plictisitoare.

\"nu îmi spui cât de mult te plictisesc\"
Destul de mult.

Nu trebuie sa te tulbure atat de amarnic ca barbatii au fost caduci si derizorii, daca te gandesti la ce muiere le-ai afisat... nu prea le ducea gandul animatoarea aia catre mama si sotie, nu-i asa?
:)

Ai avut exact efectul scontat. Daca pui barbatilor o poza de playboy vei avea reactii pe masura.
Numai un castrat sau un pidosnic n-ar fi glumit vazand acea infierbantata cadână.
Dar tu ti-ai dorit distractie, de aceea ai ales-o tocmai pe atatatoarea muiere.
Nu face acum pe sacralul si pe delicatul cu femeile.
Degeaba ne faci morala, ca nu te credem.
:))

Sunt EUROparlamentari
ca-n EURO primesc salar`,
dar cand e vorba de obraz
sunt tot balcanici la narav!

Inedita ideea de a lua interviu unui peste...
Te face sa privesti lumea din alta perspectiva, sa iesi din reductionista paradigma antropomorfica.
Asadar, continua cu interviurile!
Ce-ar fi sa iei interviu unui copac, unei pietre, unei bacterii, unui soare, unui electron?
:)

Parca-ar fi Rimbaud in poeziile sale ironic-sexoase.

Are si un aer de balada medievala frantuzeasca...

Umor de calitate.

Domnu Marcu, totusi, scoateti subtitlul, ca e deconspirant.

Si mai scrieti si despre rudele apropiate ale subiectului din titlu.
:)

Slabă învarteală,
fără-ntorsătură,
dacă dai PRÃJEALA
pe o prăjitură!

Caut într-un text complexitate, profunzime și frumusețe. Textul tău de mai sus le are pe toate.
Da, eternitatea are forma de umbra a unui ou la amiaza... oul universului care-și lasa umbrele drept in sufletele noastre in amiaza vietii.

Trec peste faptul că sapi o urnă, care e de fapt o cutie, un vas.
http://dexonline.ro/search.php?cuv=urna
Să-i spunem exprimare metaforică.

Dar e foarte multă redundanță în acest text, și nu înțeleg de ce, mesajul e simplist, nu are nevoie de repetări inutile.

Dau exemple:
\"mă realeg în această clipă\"
și mai încolo:
\"în fiecare clipă mă aleg\"
și mai departe întâlnim:
\"mă realeg\"
și în sfârșit:
\"mă realeg/ în această clipă\".
La ce bun repetat acest truism?
Încărcat și greoi acest stil.

Alt exemplu:
\"să arunce în urna mea o mână de țărână\"
\"să-mi arunce o mână/ de țărână\"

La fel:
\"cu fiecare respirație\"
\"respirație de respirație\".

Și mai sunt, nu mai stau să le caut, dar toate aceste reiterări sunt în doar câteva versuri, pentru un paralelism facil: alegeri-urne - alegeri personale.

Am impresia că faci asta intenționat, ca să amețești cititorul, să-i dai aparența complexității.
Ori nu știi să te exprimi liric fluent?
Tu ce părere ai?

Daca-ai inghitit tigaia
nu mai poti sa faci nimic,
fiindca vine vremea aia
cand vei naste un ibric.

Are un aer poetic aceasta proza, sa-i zicem proza poetica, cu un parfum de carte ingalbenita de la inceputul secolului XX, uitata pe o banca intr-o gara cu colonade si stucaturi.

Imi aduce aminte de fluxul invartejit al scriiturii Virginei Woolf, sau de incantatiile lui Saint-John Perse, ori izbucnirile lirice ale lui Rimbaud in ultima sa perioada, sau cantecele lui Tagore.
Sunt curios care iti sunt lecturile poetice care te inspira pentru acest stil.
Sugestia mea este sa explorezi acest filon, sa-l epuizezi, sa vezi unde te duce.

Ultima strofa mi-a amintit de eterna injumatatire a duratelor in cursa dintre Ahile si testoasa, metafora unde testoasa e fiecare, iar Ahile e... regina care ne da mat.

Si, ca in sofismul celebru, cursa cu moartea poate fi castigata injumatatind secundele pana cand se topesc in imperiul numerelor mari, apropiate de infinit (etc-ul tau).

Primul vers mi se pare cam didactic, l-as reface, desi ideea cu suicidara Mare Neagra e valabila.

Iar a treia strofa, in care alaturi toate acele acte pure de o covarsitoare insignifianta care se reveleaza a fi tocmai esenta vietii, e cam enumerativa, am prins ideea, dar parerea mea este ca mai poti introduce in strofa asta factori de complexitate.

Daca o vei publica vor stramba din nas criticii, ca nu e tocmai noua abordarea, s.a.m.d., ca e prea simplista si enuntiativa, si totusi eu cred ca tocmai asta e poezia autentica, in care cititorul rezoneaza la un feeling.

Eu am rezonat.

Mi-a placut delicatetea si suavitatea senzatiei impartasite, numai dara aia de sange cand iti arunci hainele pe scaun e cam dubioasa... parerea mea e ca da loc la interpretari. Sa nu fie asa, slavit sa fie Apollo!

D-apoi io înțălieg d-aicea că Maramorășu să-ntiindie hăpt până la Becheșcioabo, tulai Doamnie dirept în Hongaria,
c-așe o dzîs și domnu ciela, Daicoviciu, când o țînut congries domnii cei mari di pă la Budapeșta, care să ocupă cu istoriie, di-o dzîs la rumâni că or găsîtu nu-ș ce oale viechi pă la iei cumu-s alie noastie, cum că cică rumânii le-ar sî loatără modelu dă la iei, da numa căz Daicoviciu ar si zisără că d-apoi sigur, că până acolo s-or fo întinsără dacii!

\"Dar mai e și culisa, adică o cameră alăturată în care prin pauze se discută prietenește și se râde, de pe masă nelipsind vinul, țuica și nici măcar ceapa roșie tăiată lângă felii de șuncă afumată.\"

Asta e partea cea mai faina de la un cenaclu, asteptata cu nerabdare de toti criticii, poetii si piscotarii.
Chiar mi-e dor de-o orgie cu tuica si poezie.
:)

Placute idei, fluenta expunere, adevarata partea cu poeta frumoasa pe intuneric. Pe intuneric toate poetele sunt negre, cum zice japonezul. Ai dreptate, orice poeta e splendida in valtoarea starilor sale creatoare.
Numai bine!

\"Eroarea pe care o săvârșesc acești mistici constă în tendința de umanizare a Forței Superioare, a lui Dumnezeu, căruia i se atribuie formă și atribute.\"
(aici pare ca te referi la o forta impersonala)

\"omul modern [..] își va construi propria religie, prin intermediul căreia se va afla în permanentă legătură cu Dumnezeu\".
(aici pare ca te referi la o forta personala)

N-am inteles prea clar ce este acest Dumnezeu la care te referi. E o forta impersonala? O energie cosmica?
Te rog sa ma lamuresti.

Elena, vioara este mai romantica, mai melancolica, e drept, insa e destul de greu sa canti din gura in timp ce canti la vioara. Nu-mi amintesc decat de niste lautari de pe la noi, care canta romante interbelice cu destul har. Dar ideea mea era aceasta: chitara dezvolta simtul ritmului si al incantarii versurilor, al armonizarii prozodice cu melodia. Un poet care iubeste prozodia are enorm de castigat.

Ma gandesc si la felul in care Alifantis, Tudor Gheorghe, Socaciu & Co stiu sa extraga ritmul natural al unei poezii clasice. Tudor Gheorghe se inchide intr-o camera fonica si recita o poezie ore intregi pana cand ii afla sunetele interne.

Chitara mi se pare corespondentul modern al lirei grecesti la care intonau rapsozii anticii epopeile/poemele lor. Mi se pare important pentru un poet care scrie cu rima si ritm. Daca are ureche muzicala totul e in regula. Un milion pe an la Scoala de Arta ca sa te deprinzi cu un har divin mi se pare o suma modesta. Asa ca eu il vad cantand la chitara pe amicul nostru.

Toate cele bune!

Daca nu stii inca sa canti la chitara, iti recomand sa iei un an lectii la Scoala de Arta: e uluitor cat poate ajuta chitara unui poet care doreste sa scrie in forma clasica, in rima si ritm.
Acordurile iti formeaza melodicitatea interna.
Sa nu uitam ca la origine poezia e un cantec din care s-a scos muzica. A repune armonia melodica la locul ei dezvaluie perspective nebanuite creativitatii.
E usor sa inveti chitara; daca ai ureche muzicala inveti in cateva saptamani.
Si e cu totul altceva sa canti tu insuti vechile preferinte folk: Lorca, Esenin, Stanescu, Bacovia, Lermontov si altii, pe melodiile alea serioase de la Flacara, necomunistoide.

E o chestie ciudatica aici: iubita face cumparaturile si baga masina in garaj (preia responsabilitatile masculine) in timp ce eroul coboara cu pas usor si gratios (stil efeminat). Dubios. Schimb de identitati sexuale?
Iuliane, spune-mi in ce pozitie te pune, ca sa stiu cine te calareste.