Anghel Pop

Mircea, ești un neoromantic patentat. Textul tău mustește de nostalgii albe, încercuite de cârceii vieții și ai morții. Motivul insulei scufundate răscolește imaginarii violente în mintea tuturor. Felicitări pentru femeia ta de pe tigrul alb. Ciudat însă baldachinul de pe tigru, de obicei astea erau pe elefanți, care le puteau și căra.

Ți-am zis eu că semeni cu Sandokan, dar nu m-ai crezut. De fapt mai sus îl ai pe visătorul Sandokan plimbându-se pe domeniul său acvatic-translucid, cu parfum de zări apuse și iubiri inundate, în pauza de masă dintre două filmări.
Mi-a plăcut, zău așa.

Foarte fain, Elis. De ce nu publici volume cu poezii de poezii din astea? Ține-o tot așa!

... de-ale lui Zabet:
\"cred ca este singura carte de sf pe care am citit-o\"
\"soarele gol nu are nicio legatură cu sf-ul\"
Păi dacă tu însuți spui mai sus că e carte DE SF, de ce te contrazici două fraze mai încolo că nu are nicio legătură cu SF-ul?

Iar \"1984 nu are nicio legătură cu utopiile\", pentru că este de fapt o distopie, nu o utopie. Ai habar de diferență?

\"asimov a făcut un mic studiu de sociologie și cartea nu are niciun pic de sf în ea\"
Incredibil câte tâmpenii poți să debitezi. Incredibil. Ție nu ți-e jenă să afirmi prostiile astea? Se vede că nu ai habar de lumea SF-ului, dar te bagi și tu să spui orice, numai să fie pe invers, ca un veritabil Gică Contra.

\"în afară de 2,3 romane și 2,3 scriitori restul literaturii sf este un colaj de benzi desenate\"
Vrei să-ți fac o listă de sute de scriitori și mii de romane, ca să-ți demonstrez că afirmația ta e încă o absurditate de-ale tale? Dar întrebarea e alta: merită să-mi pun mintea cu un om care se contrazice de la mână până la gură?

\"asimov este considerat de toată lumea un scriitor sf asta e altă treabă eu cred că nu este scriitor sf\"
Cam așa arată stupizeniile maniacilor-depresivi de prin spitale, ăia care se iau la harță cu pricolici colorați și pretind că sunt geniali. Toată planeta știe că Asimov e scriitor SF, numai Zabet are dovezi că nu e!
Dovezi? \"bine că asimov nu scrie sf\" spune Zabet.
Cam la atâta se reduce argumentația zabetiană. Atâta poate Zabet, după ce și-a stors toată incultura de care e în stare.

De fapt, la ce poți să te aștepți de la un plagiator?
Un plagiator știe că e atât de netalentat încât e obligat să fure de pe la alții. Scrie atât de prost încât dă cu copy-paste-ul. Un plagiator e un hoț de texte, și mi se pare la fel de rău ca și un hoț de copii. Mi se face greață, mi se întoarce stomacul pe dos. În literatură nu există nimic mai josnic decât un plagiator. Yak!

Foarte fain. Amelia e vie, broscuțele așișderea, despre viespi ce să mai zic. Ține-o tot așa!
Confesiunea cu poemele care aduc doar datorii e troublante...

scena se petrece într-un tronson de metrou, pentru că acolo stă îngerul la coadă, dispare în vagon, etc
so, ce caută acolo poliția călare?
au coborât cu caii pe scările rulante sau ce?

\"să împartă miracolul pe youtube
pe yahoo și msn messenger\"
pe bune? ai uitat hotmess, gmail, feeds, hi5, ș.a.m.d.

\"sentimentul acela că în fața ta e Osama Bin Landen
extazul te lovește\"
deci pe tine te-ar lovi extazul dacă l-ai întâlni pe Osama Bin Laden?
e bine de știut

\"miracolul s-a produs în fața ta, ai fost un martor ocular\"
dacă s-a produs ÎN FAȚA TA, atunci e clar că ai fost MARTOR OCULAR
construcție pleonastică

dacă ăsta e text umoristic, atunci unde e umorul?
că ai scris \"Bin LaNden\"?
faza aia fumată cu îngerul cu aripi rupte, gen fotografie kitschoasă de bloguri cu sirop și fluturași?
not funny at all

Ți-am explicat că literatura SF nu se ocupă cu \"demonstrarea\" alienilor, a Big-Bangului, ci, ca orice literatură, construiește scenarii, lumi ipotetice.
Dar tu o ții întruna cu \"demonstrarea\", pentru că îți convine, nu? Și asta numești tu dialog?

E trist că în secolul XXI, în mileniul III, în anul de grație 2007, eu mai trebuie să-mi pierd vremea cu oameni care nu înțeleg ce e Big Bangul. Că nu e decât o teorie, dar care s-a impus deocamdată în fața altor teorii, pentru că în sprijinul ei au sosit probe matematico-fizice. Că Einstein a renunțat la ipoteza universului staționar și infinit deoarece constanta cosmologică pe care a introdus-o în calculele sale nu dădea roade. Că George Gamow a prezis radiația de fond ca reminiscență a unui univers care apare prin Big Bang. Și că pentru descoperirea acestei radiații de fond doi astronomi au luat Nobelul. Și că deplasarea spre roșu a galaxiilor descoperită de Hubble (efectul Doppler) se potrivește cu teoria Big Bangului, nu cu aceea a unui univers staționar și infinit. E o teorie, dar deocamdată e singura care se potrivește cu indiciile cosmologice, fizice, matematice, chimice pe care le avem.

Dar Zabet vrea \"dovezi\". Pentru că Zabet nu citește cărțile de știință scrise de fizicienii Richard Feynman, John Barrow, George Gamow, Stephen Hawking, Martin Rees, Hubert Reeves, Louis de Broglie, pe care le-ar putea găsi la orice bibliotecă.

Zabet nu citește nicio carte de știință, ca nu cumva să se lămurească. În schimb este convins că Big Bangul este \"o poveste inventata in laboratoarele FBI\", pentru că asta îi convine lui, să tragă discuția spre teoria conspirației și psihoze colective și hoaxuri, pentru că acolo se simte el bine, unde poate să împroaște orice SF-ist cu acuzații maniaco-depresive de \"habotnicie\" și \"credincioșie\".

Zabet nu a citit Richard Dawkins (Gena egoistă, Fenotipul extins, Un râu pornit din Eden), nici Erwin Schrödinger, nici Michael Behe, nici Ilya Prigogine, ca să se lămurească și el ce sunt de fapt ADN-ul, replicatorii, cum funcționează genomul uman, și de ce datele biochimico-genetice acumulate până azi nu se potrivesc cu mitul \"Adam și Eva\". Zabet vrea în schimb \"dovezi\" despre Adam și Eva.

Și după toată această dovadă de incultură, Zabet mai pretinde să dialogheze pe Agonia.
Pune mâna și citește, domnule Zabet, că nu o să-mi pierd eu timpul ca să-ți fac bibliografii. Fii autodidact, mai lasă poetele minore pe care le aburești pe mess.

Alberto, \"όρεξη\" nu înseamnă \"masă\" așa cum spui tu, nici măcar în greaca modernă. Înseamnă \"apetit\", \"poftă de mâncare\". De aici vine urarea \"καλή όρεξη\" (poftă bună), sau termenul \"anorexie\" (lipsă de poftă de mâncare).

Prin urmare, sintagma \"hilot care își savurează ultima ορεξι\" este ilogică.
Data viitoare consultă un dicționar grec modern - englez, sau pentru greaca veche Dicționarul Grec vechi - Francez Bailly, care este referința cea mai bună în domeniu. Ți-au mai zis doi pe pagina asta că greșești, și tot nu crezi.

Puteai consulta dicționare de net:
http://www.kypros.org/cgi-bin/lexicon
sau
http://www.lingvozone.com/main.jsp?action=translation&do=dictionary&language_id_from=8&language_id_to=23&word=orexi&t.x=0&t.y=0

Ar fi bine să-ți corectezi greșelile din text, nu mai ține cu dinții de ele, că nu dă frumos.

\"Nu ai vorbit în eseu despre Eros\"
Eu am dat niște piste de lectură, nu trebuia să vorbesc despre tot, pentru că subiectul este atât de vast încât ar necesita sute de pagini. Mă acuzi că n-am făcut o enciclopedie din acest eseu redus ca întindere? Ce ridicol.

\"ai pierdut esența superiorității îngerilor\"
ești sigură că sunt SUPERIORI? cine ți-a spus asta? așa ai aflat de la alții?

\"nu ai vorbit de seducție si erotism\"
despre ce seducție voiai să vorbesc în cazul unor vise erotice? aberezi

\"Surpinzător\"
\"cu sute argumente\"
\"furt ți plagiat\"
nu mai face greșeli de gramatică, e a doua oară când nenorocești același cuvânt, \"surpinzător\", te rog din suflet, e o rușine pentru limba română ce faci tu

\"Nu ai vorbit de îngerul poftelor trupești, al desfrâului, de îngerul Raiului femeilor\"
și ce-i cu asta? este vorba de un ESEU, nu de un studiu exhaustiv. ar fi trebuit o carte voluminoasă pentru a epuiza subiectul. nu poți anula un ESEU pentru că NU a amintit unele informații. tu știi ce e ESEUL?

\"am găsit un articol care seamănă exploziv cu eseul tău, găsești inclusiv cartea citată de tine, paragraful 3 pare luat de aici\"
vai ce \"surpinzător\", ai dat search toată noaptea și ai aflat un articolaș care pomenește și el de Culianu și mitul zburătorului. e firesc să fie pomeniți, era nefiresc să fie trecuți cu vederea. dacă n-aș fi pomenit, ai fi zis: \"nu ai zis de Culianu, nu ai zis de Zburător...\"
iar dacă am zis, atunci e problemă că am zis, nu? dacă am dat citate, e o mare problemă pentru tine, dacă nu dădeam, atunci era și mai rău, ziceai că nu e documentat. stupizenia unor astfel de \"critici\" mă înfioară

Dacă scoți din \"critica\" ta pasajul uriaș furat de tine cu google, nu rămâne nimic! Doar divagații pline de ranchiună pe lângă subiect, și afirmații absurde de genul \"se naște o anereză subită\".

Știu ce urmărești. Vrei să vii la infinit pe acest text, să repeți obsedant aceleași prostii înfiorătoare, pentru ca acest eseu să ajungă în pagina de autor. Ți-a mai mers asta la mine, așa-i?
Concluzia mea este că tu nu ai habar de subiect. Te-ai documentat toată noaptea și ai aflat pe google informații noi, pe care eu nu le-am pus în articol pentru ca să nu încarc, și îți prezinți însăileala asta drept \"critică\".

Nu am cu cine să polemizez, pentru că tu nu ai citit NIMIC despre subiect înainte de a citi eseul meu, abia după ce l-ai citit te-ai documentat pe net ca să-l poți ataca. Nu ești la nivelul la care să-ți mai răspund, rea-voința ta e clară pentru toți antecomentatorii acestui text. Cu cine polemizez eu? Cu oameni care nu știu să facă acordul între subiect și predicat, care cred că greșelile de gramatică sunt \"inerete\", care nu au citit nimic, nu știu să încrucișeze floretele ideilor cu adevărat? Tu scazi foarte mult nivelul acestui site.

La ora asta încă ești incapabilă să dai titlul \"dicționarului tradus în limba română\" din care ți-ai fi luat pasajul imens cu care ai vrut să ne iei ochii, așa că e clar că ai mințit și de fapt l-ai luat cu copy-paste de pe google, ca să-ți împănezi lipsa de cultură cu citatele altora.

Știu că vei veni pe această pagină la infinit ca să repeți prostește aceleași lucruri fără relevanță, numai ca să ajungă acest text în pagina de autor, așa cum ai mai făcut cu textul meu recomandat cu 4 steluțe \"Crăciunul domnului Avasilichioae\". Așa că te las să perorezi singură, mi-e milă de tine. Punct pe acest subiect.

Anni, caută \"Țara Awas\" cu google, nu \"awas\", nu cred că nu vei găsi.
:)

Sirina a existat, din păcate chiar a pățit exact ce am scris în acea poveste, și asta e nespus de întristător.
Ți-am zis atunci că e în viață, doar pentru că ea e mereu în viață, într-o formă sau alta, conform credinței sale animiste, dar conform percepției noastre occidentale ea nu mai trăiește.

Poate de aceea am pus mult suflet în istoria tragediei sale, m-am identificat și eu cu căutările sale zadarnice.

Menționez însă că nu scriu niciodată povestiri autobiografice, ci ficțiune care pornește de la sâmburi de realitate.
Însă îmi place să dau iluzia realității, ca Gide (deși nu mă cred Gide, aviz bla-bla-iștilor :).
De aceea unii bancuriști chiar au crezut că îmi scriu memoriile, și nu s-au prins că e o diferență între biografia mea și ficțiunile mele.

Cât este fapt real și cât este ficțiune în proza mea nu voi destăinui; ține de șiretlicurile unui scriitor.

Aș vrea să rămâi din povestea Sirinei cu următorul lucru: cască ochii larg, ca să nu ajungi ca ea;
să nu ai încredere în nimeni, chiar dacă ți se jură că ți-s prieteni;
acordă-le oamenilor o deschidere, dar nu miza pe vorbele nimănui;
nu fi naivă, căci lumea e plină de escroci, impostori și ticăloși;
vezi cine te manipulează, ce interes are fiecare, cum vor să te folosească;
și dacă într-o viață de om afli doi-trei amici dezinteresați și sinceri fii mulțumită, căci Sirina nu a avut nici atât:
a mizat pe o singură carte și a pierdut totul din naivitate.

Și cine știe dacă animismul ei nu a împins-o să aibă prea multă încredere în reîncarnare?
Poate că a greșit, și nu va mai trăi niciodată. Analizează-ți ideile, căci ele tind să te conducă și îți deformează judecata; voi scrie și despre asta în zilele ce vin.

Asta nu ne învață la școală, unde ne înfundă cu ecuații idioate, din care nu te folosești cu nimic atunci când cazi în puterea unui șarpe.

Recitește povestirea Sirinei cu acestea în minte:
Sirina a existat, iar eu nu am scris povestea ei ca să compun o tragedie clasică și emoționantă, ci cu gândul ca sufletele oneste și bune, cum te simt pe tine, să învețe ceva din această istorie, și anume să nu repete greșelile Sirinei, să-și ducă viața departe de manipulatori.

Să trăiască departe de cei care te îmbrobodesc cu vorbe alese numai pentru ca să profite de tine ca de o perdea în care și-o freacă.
Să trăiască.

Mai vorbim!

Tu susții că întâi e ideea, și apoi realizarea ei în practică. Zici că oamenii întâi s-au gândit \"hai să ne organizăm cumva\" și abia apoi au apărut structurile.
Și te gândești: acum să schimbăm IDEEA de stat cu altceva, iar realitatea se va modifica imediat.
Sună frumos ce spui.

Dar dacă structura a fost înainte de idee?
Iar ideea a fost inventată pentru a da un nume structurii?
Uite-te la furnici: în mușuroi au furnici-soldat, furnici-sclave, furnici-lucrătoare, furnici-regină, furnici-patrulă, furnici-cărăuș, ș.a.m.d.
Nu ți se pare că structura e înaintea ideii? Ele nici nu au nevoie de idee, câtă vreme structura lor e eficientă.

Se poate ca la oameni să fi fost la fel. Întâi ierarhia-organizarea (care există la toate primatele sau mamiferele sociale), și abia apoi denumirea structurii - ideea pe care o inventează conștiința.
Atunci lucrurile se complică, nu?

Poate de aceea dau greș utopiile. Pentru că se luptă să schimbe structuri mult mai vechi decât ideile, și mult mai puternice.

Ți-ar fi de folos să citești cărți despre utopii, să vezi ce și cum au încercat ele să schimbe. Și de ce au clacat.
Dau mai jos o listă sumară.
Sorin Antohi: „Utopica. Studii asupra imaginarului social”, Editura Științifică, București, 1991.
Bruno Wurtz, „Confruntări contemporane pe tema viitorului”, Facla, Timișoara, 1990.
Horia Aramă: „Insulele fericite”, Cartea Românească, 1986.

Ai vedea că utopiștii exact asta au încercat: să schimbe ideea de stat cu altceva. Nu asta a încercat și Iisus?
Nu tocmai prin ideea de \"bunătate\" la care te referi mai sus?

În America secolului XIX înfloreau utopiile.
Americanii cereau utopiștilor europeni să vină să-și pună în practică teoriile. Niciunul nu a reușit!

Mai este o idee similară: Marshall Savage propune o înlocuire a statului cu altceva în cartea sa \"Proiectul Millenium\". Cam rezonează cu ce spui tu, ar fi interesant să citești cartea, ca să vezi cum gândesc utopiștii contemporani...

Te citesc, Sorine. Nu e nici de bine, nici de rău.
Pur și simplu mă plictisesc. Citesc orice.

Prin faptul că mi s-a părut asemănător stilul voiam să zic că mi se pare OK.
MOARTEA MIROASE A DERO e un text memorabil.

Ți-am mai zis că un text care mi se imprimă în memorie e un text bun. Acel text mi-a rămas pe retină.

Recitește comentariul meu de la acel text.
Am fost sincer acolo. Cred că ai putea scrie poezie bună pornind de la tonusul de acolo. Visceral, furios, brutal de sincer. Nu imitații leșinate. Bagă tare!

„cînd l-a găsit era cald încă. semn că nu se dusese de prea mult.”
Pe bune? Ar fi putut fi cald și asta să fie semn că s-a dus DE MULT? Doamne, ce truisme!

„a scos cu o mișcare ultrarapidă”
de ce trebuia să fie ultrarapidă? Nu se susține în context. asta e umplutură!

„ai fi zis că vrea să doboare recordul mondial la sprint pe 60 de metri plat.”
Într-o lume cu lupi bântuind pe stradă tu vrei să ne convingi că mai există competiții de sprint oficiale?
Ce ilar!

„să-l miroase”
nu știi nici măcar să scrii corect românește, corect era conj. prez. 3 sg. și pl. miroásă
la două cuvinte mai încolo dăm de „înfingîndu-și”
pe bune? Asta e forma corectă a verbului „a înfige”?
Ești un agramat, Ancuța!


„părul des și aspru de pe piept”
părul de pe piept e ASPRU? Tu ai habar ce vorbești? Ai văzut tu vreodată păr pe piept ASPRU? Ha ha.

„simțea în vintre o căldură puternică, o văpaie care își întindea rădăcinile pînă în măruntaie”
VINTRE egal MÃRUNTAIE. După tine, fraza sună așa: „simțea în vintre o căldură care se întindea până-n vintre”. Groaznică e agramarea asta, teribil handicap pentru un așa zis scriitor.

„o căldură puternică, o văpaie a cărei dogoare”
CÃLDURÃ PUTERNICÃ egal VÃPAIE egal DOGOARE
Te-ai prins?

„trebuie să ne grăbim, își spuse ca pentru el”
putea să ÎȘI spună ca pentru ALTUL?
Cum stai cu logica, Ancuța?

„ar putea să-l păstreze pentru binefacerile proprii”
pentru BINEFACERILE PROPRII?
Nu mai pot de râs!!!

„porni în grabă ascunzișul lui”
„să profite de întunerc”
asta e gramatică, Ancuța? Așa prezinți tu un text în fața noastră, așa ne respecți tu pe noi?

„lăsă trupul încă moale al victoriei”
care victorie, că nu era nicio victorie, doar un cadavru găsit din întâmplare. Despre ce victorie vorbești?

„în perioada asta a anului erau interzise luminile în case și avea de înfruntat doar cele cîteva lămpașe împrăștiind o ceață gălbuie, de grăsime animală.”
Într-o lume cu lupi pe stradă și lămpi ce funcționează pe grăsime, tu vorbești de carduri, de computere, de generatoare? Ai habar de ce anume e nevoie pentru ca o scanare de card să meargă?

Avea de înfruntat DOAR câteva lămpașe? Și lupii nu? Oamenii nu? Te contrazici, Ancuța.

„îl urcă din nou în spate și cocoșat de greutate”
„85-90 de kilograme ale trupului neînsuflețit.”

Și apoi avem extraordinara contradicție: „și-a luat preafericita pradă… aproape că nici nu mai mergea, făcea salturi în alergare”! Pe bune? Cu 90 de kg în spate, după ce înainte era COCOȘAT de greutate???


„regula primului venit - primul venit, primul servit.”
Ți se pare că e ceva care sună prost în construcția asta? Repetă cu voce tare: „regula primului venit - primul venit”. Încă o dată!

„să te spele cu apele alea mirosind a mucegai”
„MUCEGÁI, mucegaiuri, s.n. Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice, pe ziduri, pe pietre”
dacă mucegaiul se dezvoltă doar pe suprafețe, cum mai poate ploaia să miroasă a mucegai?
Tu gândești vreodată ceea ce scrii? Te verifici?

„doar vreo cîteva zeci de pași, 47 mai exact DE colțul străzii pînă la gang”
ce sună prost ca topică în fraza asta? Ia zi

„îîți pătrund”
„și-l scuptase”
„prin suprindere”
„își încordă simțurile spre maxim”
„broasca, camuflajul.”

„trupul a cărui căldură se mai menținea încă, ajutată și de efortul conjugat între temperatura proprie și frecarea cu umerii pe care-l cărase”
fioroasă exprimare. Tu în ce limbă gândești?

„atacatorul era un lup de dimensiuni mari, cu ochi de jăratec și ghiare de diamant.”
oh, Doamne, parcă suntem în „Povești Nemuritoare”, serie nouă.

„s-a strecurat sub animal, spintecîndu-i toracele”
tu ai spintecat vreodată un TORACE? Ai habar despre ce vorbești? Crezi că un om poate spinteca un lup imens din plonjon, și chiar la TORACE? Ãsta era Batman, sau ce? Știi ce e acolo, la torace? Ia zi, ce întâlnește cuțitul când spintecă un torace.
Asta înseamnă să vorbești despre ceea ce nu cunoști! Amatorism!

„întotdeauna cu animalele e mai ușor, animalele caută să fure de la cei din altă specie. dacă ar fi fost un om, apoi acela l-ar fi atacat mai întîi pe el.”

Prostii! Textul acesta e full de erori. Dacă ai avea habar de etologie, ai ști că lupii nu fură cadavre de la un rival viu (în acest caz, omul), ignorându-l pe acesta de parcă nici n-ar exista. Pentru lupi omul e un rival pe picior de egalitate, și-l tratează ca atare. Lupii nu sunt necrofagi în principal, ci prădători. Nici măcar hienele nu fac asta, ci așteaptă ca leii să-și termine festinul, după care iau rămășițele, dar asta nu înseamnă că-i IGNORÃ de parcă n-ar exista, tocmai, că îi percep ca pe niște rivali de temut. Citește „Etologia” lui Mihail Cociu!


„i-a luat preafericita pradă care asistase cu o privire mută la spectacol,”
ridicol!!!!!
„privire mută”??? „preafericita pradă”???

„a așezat trupul decedat”
acesta e text umoristic? „trupul decedat”???

„trup puternic, mai mult OSOS” „cu picioare CIOLÃNOASE”

Ancuța, scrii groaznic! Repetiții, tautologii, redundanțe!

„sexul, ușor întărit”
ha ha! Cum să mai fie întărit, măi, Ancuța?

„sexul, ușor întărit, era de o dimensiune incredibilă, impresionantă pentru el”
ai zice că lecturezi Playboy SF, pentru handicapați mental

„cărpă”

„bucile curului”
nu mai pot de râs!!! Puteau fi bucile alea și altfel decât ale curului??? J)))

„avînd grijă să-i depărteze și bucile curului pentru a-l curăța de eventualele urme ale unei defecații involuntare.”
probabil sucombatul s-a căcat pe el de spaimă când a văzut lupul, cu „privirea mută”!!!

„o cămașă albă, lungă,din pînză de in, lucrată manual”
în lumea aia cu lupi pe stradă mai erau cămăși de in lucrate manual, probabil babele țeseau giulgiuri din astea pentru morți felaționați, era un biznis, nu???
:)

„în haine îi găsi cartela de identitate. o scană cu ajutorul computerului”
într-o lume cu lupi pe stradă și lămpi cu grăsime, necrofilul are computer și scan și generator, nu??? Rizibil!!!

„sex la 7 ani .. fata nu avea nici sâni nici păr pe pubis”
Leo, tu ai făcut sex la 7 ani cu o fetiță? Atunci de ce vorbești despre ceea ce nu cunoști, doar din cărți, din experiența altora?

„transpirație. emoție. carnație. evoluție. poluție. masticație. reprezentație. ceartă. frivol? excitație. fixație. indemnizație. copil. prostație. abnegație. muncă. Generație”

asta e luată dintr-un cântec folk de la Flacăra, vestit prin 80, exact cu rimele astea.

„venele i se umflaseră gata să plesnească creierul era un recipient sub presiune”
clișee peste clișee, ar trebui să citez tot textul

„trupul care abia acum se lăsa încercat de primii FIORI ai rigor mortis-ului.”
Un trup mort are FIORI, Ancuța? Asta numești tu scris? Cu asta te lauzi că scrii MAI BINE ca noi???

„banii. ei conduc lumea și ei deschid cele mai nebănuite și mai bine închise porți.”
Debitare de banalități, pe un ton grav, sapiențial, turnându-ne truisme

„SÃRI brusc în picioare, ÎNCARCÃ în spate corpul de pe masă și îl ASCUNSE”
trecerea asta de la un timp la altul e năucitoare de-a dreptul

„un dulap camuflat în perete de o oglindă imensă”
minunat camuflezi un DULAP cu o oglindă IMENSÃ, nu? Asta înseamnă să vezi numai filme proaste, full de clișee stupide

„trebuie că se petrecea”
prezent în trecut, excelent! Bravo!

„cel mai sigur moment de ieși pe stradă”

„se întîmpla ca vreun cîine rătăcit să dea peste aceste avantgarde”
în suburbia cu LUPI pe stradă, un câine putea fi doar RÃTÃCIT? Ce prostii ne debitezi, Ancuța…

„avantgarde”
așa știi tu că se scrie „avangardă”? ha ha

„ se întâmpla ca vreun cîine rătăcit să dea peste aceste avantgarde și să prefere viul înaintea mortului.”
Te contrazici, Ancuța! Uite ce scriai mai sus! Exact contrariul!
„cîinii între ei fac la fel, mai întîi se înfruntă și cel mai puternic ia prada. cînd e vorba de oameni ignoră lupta”

„era extrem DE încîntat DE cît DE bine”
asta numesc eu scris PROST

„nu rezistă la suprasolicitări”
și două vorbe mai încolo: „nu rezistau oricum”
scriitură obosită!

„cînd a răsărit au pornit-o pe străzi. mergeau cu fereală, strecurîndu-se pe scurtături, căutînd cele mai întunecoase locuri.”
Dumnezeule, cât de prost scrii. Păi dacă au căutat cele mai ÎNTUNECOASE locuri, de ce mai așteptaseră RÃSÃRITUL? Nu era mai logic să meargă noaptea? Te contrazici în aceeași frază! Lipsă de logică!

„nu e bine să FI văzut”
corect gramatical: „SÃ FII văzut”
ești agramat, Ancuța, te-am mai corectat astăzi exact pe chestia asta!

„era un mit, care spunea că dacă duci acolo cadavre proaspete, au să învie și vor urca la ceruri dar cei care nu sunt proaspeți, învie numai pe jumătate și stăpînesc pădurea.”

asta e o idee plagiată din Stephen King, „Pet Sematary”. E exact aceeași idee. Crezi că nu ne prindem de unde îți împrumuți ideile geniale, Ancuța?

„a gonit ca un nebun pînă a trecut de primii copaci din pădure. a lăsat trupul pe un pat de frunze,”
a gonit ca un nebun cu un cadavru de 90 de kile în spate? Asta numesc eu scris de doi lei.

„a lăsat trupul pe un pat de frunze, încropit la repezeală”
păi dacă tocmai l-a lăsat pe mort din spate, când a mai avut timp să încropească patul de frunze???

„, încropit la repezeală”
A ÎNCROPI înseamnă exact a face ceva LA REPEZEALÃ. Deci pleonasm de zile mari!

„aș că dintr-o singură smucitură și cu o singură translație a cuțitului,”
dacă era dintr-o SINGURÃ smucitură, atunci e evident că era cu o SINGURÃ translație de cuțit, nu? Asta e o tautologie.

„ochii lui s-au stins insesizabil, ca și cum într-o noapte cu cer senin dispar două stele pe cer”
oh, ce patetic, ce siropos
zici că e Sandra Brown

„numai pentru el servea acest ritual.”
A SERVI un RITUAL? Ce exprimare e asta? Ritualul se ține, se face.

„cădura lui”

„soarele izbucnise într-o jerbă supremă, era una dintre acele zile în care cădura lui topea aerul și-l făcea să se scurgă spre ceruri.”
Aici dai într-un semănătorism a la Fănuș Neagu.

„o dezlănțuire furibundă”
tautologie! Putea fi dezlănțuirea aia calmă?

„emoțiile îl copleșeau.”
Oh, da, era copleșit de emoții, ca un adolescent la bac, săracu, era copleșit!

„se gîndea la muncă, la job-ul lui tihnit de politician”
dacă mortul fusese politician bogat, cum ajunsese el mort pe câmp, și cald încă? Asta e plauzibil, Ancuța?

„sperma mînjindu-i mîinile, pieptul, picioarele”
ai văzut tu vreodată vreo spermă care să mânjească MÂINILE și PIEPTUL și PICIOARELE concomitent? Sau tipii ăștia erau supermani? Ce fantezii sexuale bolnave ai, Ancuța.

„lacrimile îi săreau din ochi de parcă înotători invizibili plonjau în ochii lui.”
Păi dacă SÃREAU din ochi, atunci cum mai PLONJAU ÎN OCHI? Contradicție în aceeași frază!

„cînd s-a mai liniștit, a sărit de cîteva ori peste rugul mortuar”
cu niște crengi a și făcut un rug mortuar? Tu ai văzut vreodată cum arată un RUG mortuar? Ai impresia că e un foc de tabără? De ce vorbești despre ceea ce nu cunoști, Ancuța?

„orașul sclipea ca un filon de aur masiv, neexploatat încă.”
Ha ha ha.
Ancuța habar nu are cum arată aurul în mină. El crede în mod naiv că aurul sclipește minunat, în lingouri groase, palpabil, și își imaginează tâmpenii. Adevărul e că aurul există amestecat cu pământ, firișoare, și trebuie cernută o masă imensă de pământ ca să extragi puțin aur. De aia se chinuie ăia de la Roșia Montană cu cianuri. Ei știu că aurul nu există în „filoane masive”. Nu ai cum să vezi „un filon de aur masiv”. Astea sunt povești de mineri beți. Asta înseamnă să aberezi. Asta înseamnă să nu cunoști decât din cărți, să faci erori la fiecare frază.

Subiectul cu transferul de memorie e slăbuț, Ancuța, e plagiat după cărțile și filmele „Strange Days”, „Johnny Mnemonic”, „Total Recall”, etc.
Ritualul sălbatic e inspirat din cărțile proaste cu serial-killer-i, alea de tarabă.
Povestea cu locul care învie pe jumătate morții e plagiată din „Pete Sematary” de Stephen King.
Să-ți zic eu ce e scriitura ta? Un colaj de idei ciupite de pe la alții, amestecate într-un stil prolix, greoi, cu erori la fiecare pas, un melanj eclectic de motive și stiluri, cu atât mai izbitor cu cât e preluat din mai multe surse comerciale. Te zbați să ai succes, în defavoarea efortului literar onest. De aceea nu suporți critica. Uite, Jack a avut niște critici de bun simț, și tu le-ai respins arogant. Va mai veni să te critice? De ce să-și piardă vremea cu tine, când tu știi sigur că scrii minunat? Și mă întreb de ce-mi pierd timpul ca să te critic pe gratis, când oricum se pare că nu pricepi. Nu știu, poate că în final va merita.

Ți-a ieșit poezia... uite, avantajul unui text simplu și curat este că poate fi memorat ușor... bravo!

Ioane, dar chiar ai ghîcit că e umor dă pă la noi, din Oaș.
Că aici ș-o băgat tăți cablu optic, și amu nu-și mai dau telefoane, numa își dau buzz pe mess: hăi mă la crâșmă la Țăranu, la opt și fără cinci!

Da mă bucur că ț-o plăcut, că ai tu ce ai cu zona aiasta, Valea Seacă nu-i tomna departe de Săpânța și Râmeți. No, anume așa! Mai hai dară pă la noi, că suntiem bucuroși dă oamini ca tinie!

O alternativă la globalizare este propusă de intelectualii inspirați de David Korten, care, printre altele, este și membru al Clubului de la Roma, deci nu e un oarecine în domeniu.
Și mai sunt opțiuni, asta e doar una dintre ele.

Dar tu nu vrei să citești și altceva în afara mainstream-ului, pentru că tu le știi deja pe toate, te citez: \"nu mai citesc demult carti recomandate de altii\". Păi atunci de unde să cunoști, dacă nu vrei să te informezi? Autosuficiența asta te face să ai o gândire unilaterală. Tu citești numai laudele oficiale ale ziarelor centrale?
Lasă ochelarii ăștia de cal și vezi și ce spun criticii unui fenomen.

Dacă aprofundezi psihiatria, vezi și ce zic antipsihiatrii, ca Bateson sau Szasz. Dacă te informezi despre Uniunea Europeană, vezi și ce spun criticii ei, precum Vladimir Bukovsky.
Dacă scrii despre globalizare, vezi și ce scriu criticii ei, precum David Korten.

Altfel riști să înalți osanale unui fenomen criticat pe bună dreptate. Și te faci de râs.

Oricum, nu ai răspuns obiecțiilor mele decât cu fandări simpatice de genul \"ești un stilist\", \"nu citesc cărți recomandate de alții\", \"tutuiala e grosolănie\". Râzi tu pe sub mustață, dar râzi singur, ca aia-n târg. Ți-am propus să discutăm cu fapte și argumente, nu cu presupuneri, generalizări și preconcepții cum faci tu în articolul de mai sus, dar văd că nu am cu cine.

Mai discutăm după ce văd că ieși din complexul ăsta de atotștiutor mărginit.

Sănătate lirică îți doresc!
Ți-au plăcut ideogramele, Cristina?

Eram sigur ca nu vei intelege sensul in care am folosit cuvantul \"stiintific\".
Probabil te-ai gandit la stiintele exacte, si ai dedus eronat ca iti cer ecuatii si teoreme.

ȘTIÍNȚÃ, științe, s.f.
I.1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere.
II.1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție.
2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=stiinta

Am folosit termenul cu sensurile de mai sus. Prin urmare, astept ca atunci cand polemizam sau schimbam informatii sa te mentii la subiect, sa faci uz de eruditia pe care ai in domeniul literaturii (daca o posezi), sa nu comiti erori de logica, sa nu faci atacuri la persoana, sa te exprimi limpede si argumentat, si sa analizezi critic un text STIIND ce spui, nu vorbind pe langa subiect, ca pana acum.

Iar daca nu posezi aceasta stiinta, aceasta pregatire in domeniul literaturii, atunci te rog sa eviti categorizarile transante cu care ne-ai obisnuit de cand ai aparut pe aici (de genul: \"esti un fatalau\", \"nu ai talent\", \"emfaza tipic masculina\", etc).

Crede-ma, sunt egale cu zero daca nu ai o metoda \"stiintifica\" (adica bazata pe o gandire metodica si deprinsa cu subtilitatile problemelor literare).
Si ne putem lipsi linistiti de ele. Tu poti?

\"DILETÁNT, -Ã s.m. și f. (peior.) om superficial\"
Deci expresia \"diletant superficial\" este un pleonasm de toată frumusețea, antologic.

Greșeli de gramatică, de logică și de cultură:

„Unii confundă, însă, eseul (…) cu probà preliminară”

„fac eseu filosofic și literar – când joacă rugbi” (cratimă inutilă)

„despre un anume poet, care vânător fiind, compunea”
(Sintaxă greșită: dacă se extrage sintagma dintre virgule „care vânător fiind”, obținem „despre un anume poet compunea”, ceea ce e ilogic. Virgula trebuia pusă după „care”)

„O astfel de manieră de a scrie se înscrie în categoria literară a diletantului”
Nu știam că există o astfel de categorie LITERARÃ. Sau ai inventat-o tu acum?

„cu orgoliu în continuă inflație și infatuare”
orgoliu = infatuare

„sau, copiate dintr-o carte”
Virgulă pusă aiurea.

„această formă LINGVISTICÃ impune manifestarea LIMBII\"

„figurează infernul, ambiguitate artei”
„a condus la promovarea filozofie absurdului”
„mansarda corelată mitic cu camera Sambo – simbolizată, după cum mărturisește Petru Ursache, în camera Sambo”
„jocul creativ și grav A imaginarului”
„cei trei magi de la răsărit: Mircea Eliade, Emil Cioran și Constantin Noica” (sic)
„bârfa și denigrarea stupidă, sunt armele” (virgulă între subiect și predicat)
„Îmbinarea cromatica a două culori reci și una caldă, denotă” (la fel)
„Mircea Eliade, are o revelație” (la fel)
„atacă_cu”
„construiască_ceva”
„piatra prețioasă a filozofie lor”
„au rămas, adânc impresionați”
„în vis a văzut și Mendeleev, celebru sistem al elementelor”
„școlile occidentale de psihoterapie nu A recunoscut-o”
„eseistică_constructivă”
„limbaj ermetic A spiritului”

„De aceea mulți cred că eseul este o lucrare NEdogmatică”
Deci tu crezi că eseul trebuie să fie o lucrare dogmatică! Adică dacă eseul este dogmatic atunci e pe placul tău, dar dacă eseul se abate de la litera dogmaticii atunci pentru tine nu este eseu. Prin urmare, bunul tău plac decide dacă un eseu este acceptat ca eseu sau nu. Asta numesc eu dogmatism. Să nu accepți decât ceea ce îți convine, iar dacă se abate un eseu de la litera legii atunci să fie atacat cu orice mijloace.

„mulți cred că eseul este un studiu pe o temă fără nici o regulă”
„eseul, chiar eseul filosofic nu este încorsetat în mod absolut de reguli”
Asta este o autocontradicție. Pretinzi reguli în structurarea unui eseu, dar mai apoi spui că nu trebuie să fie încorsetat în mod absolut de reguli. Regulile sunt bune sau rele pentru tine în funcție de acceptarea sau nu a tezelor eseului. Dacă eseul nu-ți convine, pretinzi că nu a respectat regulile.

„spațiu de întâlnire a celor două lumi paralele lumea filosofiei și lumea poeziei”
Nu ți se pare că lipsește ceva pentru a structura fraza în mod logic?
O virgulă absolut necesară. Dar virgule din astea absente sau puse aiurea sunt cu sutele. Regret, mi-a fost imposibil să le semnalez pe toate.

„eseul filosofic se folosește în construcția și DE limbajul literar”
Asta e o mostră de gândire confuză.

„eseul FILOSOFIC se folosește în construcția și de limbajul literar, de glosă, îndeosebi în cel FILOSOFIC”. Să explic eu cititorilor nedumeriți ce ai vrut să spui: „eseul filosofic se folosește de glosă mai ales în eseul filosofic”. Sau gândirea alambicată la maxim.

„eseul va avea o A anume dominantă”
Foarte gramatical, indeed.

„ontică care”
ontiCÃCARE

„gnoseologiCÃCARE”
Căcările astea îți taie pofta de a mai degusta idei.

„a fost formulată de scriitorul și matematician englez”
Articularea e facultativă la tine, văd.

„propunând următoarele moduri de rezolvare a UN ei construcții eseistice”
Greu ești de urmărit, cu atâtea greșeli. Parcă afirmai că eseul necesită „limbajul adecvat”. Acesta numai limbaj adecvat nu e.

„modus ponens [dacă P și P atunci Q]”
Modus ponens nu este în niciun caz DACÃ P ȘI P. Mai documentează-te. Se vede că ai copiat neglijent informații de prin cărți, fără să le treci prin filtrul gândirii.

„atunci CARE deschide calea ipotezei”
Curat murdar, sau gândirea slabă at his best.

„sau cea contrară a lui modus tollens”
Aici trebuia o virgulă, altfel cititorul nu mai înțelege nimic, desigur dacă a avut răbdarea să ajungă până aici. Unde trebuia pusă virgula, domnule Anton, ca să nu se ajungă la un paradox de genul „NUTREBUIESÃFIESPÂNZURAT”?

Citatul din Andrei Cornea e copiat greșit, pentru că deschide o paranteză pe care uiți s-o mai închizi, paranteză foarte necesară înțelegerii. Ce e aici, joc de inteligență cu cititorul?

„Că trebuie să fim serioși!”
Dumneata gândești în altă limbă decât cea română?

„Nimeni nu poate pretinde a fi protocronicul unei anumite teme sau idei”
Folosești cuvântul „protocronic” în mod greșit. Protocronicul nu este inițiatorul unei idei, ci un adept al protocronismului unei idei. Diferența e uriașă. Ideea nu-i aparține, ci el face o evaluare dpdv cronologic a apariției și răspândirii unei idei în istorie. Este o dovadă clară a necunoașterii sensurilor cuvintelor, a folosirii lor în mod amatoristic, pentru a epata.

„eseul a avut de încă de la inițiatorul acestui gen, un rol”
DE ÎNCÃ DE
Virgulă între „a avut” și „un rol”.

„sau, o analiză a unei anumite teme”
Virgulă între „sau” și sintagma introdusă de această conjuncție disjunctivă.

„fiind acest gen, el însuși, o specie lingvistică”
Exprimare redundantă. „Acest gen” nu trebuia să existe în frază, fiind substituibil cu „el însuși”.

„Eseul a căpătat o mare masă de cititori. Popularitatea eseului este înlesnită de accesul facil la cunoașterea subiectului tratat”
De acord. Dar mai înainte acuzai exact acest lucru:

„Eseul este genul literar, filosofic și științific cel mai potrivit pentru Agonia pentru că în context poate să scrie oricine despre orice. Totodată această formă de comunicare este cea mai populară formă literară și filosofică care răspunde și prin asta corespunde spiritului diletant. Ceva în genul manelistului care cântă după ureche.”

Deci recunoști că eseul este un gen accesibil și că asta e un lucru bun. Dar, când e vorba să ataci eseurile care nu-ți convin (pentru că nu sunt „dogmatice”), atunci acuzi accesibilitatea eseului pe Agonia ca fiind „manelism”. Mă duce cu gândul la Goethe, care spunea: „Nimic nu e mai rău decât prostia agresivă”.

„îndrăznesc a defini eseul astfel: eseul este arta scrisului care face legătura nemijlocită între filosofie și literatură”
Și unde mai e eseul științific? În plus ai definit eseul ca fiind obligatoriu literar-filosofic, ceea ce e o prostie, pentru că un eseu poate fi doar literar, sau doar filosofic.

„Metafora și metonimia ca bogăție a limbajului a eliberat”
Nu-ți sună rău dpdv logic „metafora ȘI metonimia A eliberat”?

„În pofida divagației și digresiunii la care apelează eseul, prin asumarea conciziei metaforei, devine o construcție mai logică decât oricare altă formă lingvistică”
Faci o majoră confuzie între logică, filozofie și literatură. Tot studiul tău e construit pe baza pretențiilor tale ca eseul să fie când strict logic, când divagant și imprecis ca literatura ce folosește metafore, când strict științific ca schimbare de paradigmă, când toate astea la un loc!
Or, metafora care spune „aceasta este asta” (ochii iubitei sunt stele, soarele este aur topit, iubita mea este un trandafir, etc) este o suspendare a logicii stricte. Nu poți pretinde ca un eseu să fie și logic în sensul cel mai riguros, dar și ambiguu și paradoxal precum literatura. Aici e confuzia majoră pe care o faci, și care ți-e foarte utilă ca să ataci eseurile ale căror teze nu-ți convin.
Dacă eseul propune o ipoteză paradoxală ce-ți jenează prejudecățile, atunci îi vei pretinde o logică riguroasă și vei cere cu tupeu să fie încadrat la „texte umoristice”. Dacă eseul este bine argumentat și solid raportat la înaintași, atunci poți totuși pretinde că nu e „dogmatic” și prin urmare nu este eseu. Faci un ghiveci din toate aceste domenii, pentru ca să-ți poți susține preconcepțiile. Un eseu poate fi literar fără a fi științific. Poate fi filosofic fără a fi literar. Ție-ți convine să pretinzi ca un eseu să fie ȘI filosofic, ȘI literar, ȘI științific, pentru că astfel vei putea nega eseurile care nu-ți urmează ție gândirea aia înghesuită.

„cea mi propice”
Neglijență de redactare ca dovadă de diletantism.

„eseurile nu au pretenția de a produce adevăruri universal valabile și imuabile, ci de a le contesta pe acestea din marile construcții filosofice”

Asta intră în contradicție flagrantă cu „unii cred că eseul nu trebuie să fie dogmatic”!
Hotărăște-te. Ori eseul trebuie să fie dogmatic, ori trebuie să conteste adevărurile imuabile. Nu poți sta cu fundul în două bărci, zicea Anton Pann.

„proza conferă o mai mare libertate gândiri”
Foarte frumos exprimat, bravo. GÂNDIRI.

„eseul se intersectează cu orația cultă scrisă. Orația ar putea fi definită drept o eseistică populară - expusă în momente existențiale solemne: nuntă, înmormântare”

Da, numai nunta și paranghelia mai lipseau din ghiveciul ăsta. Orația, sau urătura. Plugușorul l-ai uitat?

„încorsetate de curente filosofice și literară”
Foarte frumos: FILOSOFICE și LITERARÃ.

„Ca niște mineri pătimași aventurierii spiritului se extrag filoane ale adevărului”
Aventurierii SE extrag filoane. Minunat!

„megaconstrucțiile FILOSOFICE ale FILOSOFILOR”

„Ceea ce caracterizează pe eseistul aventurier, este singularitatea”
Virgulă între subiect și predicat.

„eseul este formà literară ce se construiește”

„eseul se folosește de speculația sofistă”
Atunci cum mai poate fi dogmatic, dacă se folosește de sofisme? Cum mai poate fi riguros științific? Aberații peste aberații.

„eseul se folosește de speculația sofistă pentru a promova idei de interes general”.
Cum adică, parcă mai înainte ziceai că eseul iese „din tradiția filosofică și literară și se înscrie pe căi originale, în afara drumului principal”. Atunci cum mai promovează idei de „interes general”, în plus utilizând SOFISME? Ce eseu e acela care manipulează prin SOFISME? Sau poate că acela îți place ție, pentru că vine în întâmpinarea prejudecăților tale dogmatice.

„contrazică_cu”
„conform dictonului de pe templU din Delfi”

„eseistica folosește în pofida libertății de gândire”
Deci eseistica merge în contra libertății de gândire, după tine. O mai mare confuzie în capul cuiva e mai greu de găsit.

„ne spune Norman Manu în Dictatorul și artistul”
Nu ești în stare nici măcar să dai copy paste corect: Norman MANU e de fapt Norman Manea!

„l-a adaptat eseistice filosofice.”

„Șestov a decupat din autorii citați ceea ce se potrivește cu propriile sale convingeri”
Da, de asta îl preaslăvești pe Șestov ca model absolut de eseist. Pentru că asta faci și tu: decupezi din autorii citați ceea ce se potrivește cu preconcepțiile tale. Asta nu e știință, nici filozofie: e pseudoștiință, e semidoctism. Nici un cercetător autentic nu-și permite să decupeze faptele și dovezile pentru a se potrivi cu teoria sa. Dar asta faci tu, pe această bază ți-ai construit acest studiu. Așa e gândirea ta rigidă. Și e foarte greu să-ți schimbi paradigmele, după cum spunea Covey (nu se vede că l-ai citit și aplicat).

„originalitatea lui Șestov o constituie tragerea de limbă a autorilor ajunși demult oale și ulcele, și împingerea acestora spre ipoteze până la ultimele lor consecințe, pe care autorii în cauză n-au avut îndrăzneala să le pronunțe în existența lor”
Adică Șestov gândea în locul marilor înaintași. E ca și cum ți-ai impune gândirea folosindu-te de autoritatea predecesorilor consacrați. Acesta e SOFISMUL AUTORITÃȚII. Iar sofismul e o eroare de logică, domnule Anton.

„Odobescu utilizează digresiunea erudită. Din aceste motive unii critici au ezitat să încadreze Pseudo-Kynigheticos la categoria eseu”.
Dar este bun acest Odobescu pentru ca să ni-l dai nouă ca model absolut de eseist. Argumentul tău sofistic este: \"Tu nu scrii eseuri, pentru că Odobescu a scris eseuri mai bune ca tine!\" Apoi recunoști spășit: A, da, știi, de fapt Odobescu a fost contestat de critici, care s-au îndoit că Odobescu a scris eseuri.
Asta e o gândire confuză, domnule Anton.

Să te duci cu divagația de la Ana la Caiafa, ca să-ți faci măcar un discipol. Să bați câmpii cu tupeu, ca să-ți argumentezi sofistic prejudecățile. Să aduci exemple greșite în favoarea tezelor tale, numai ca să nu recunoști că ai greșit. Asta e o dovadă de TRUFIE SATANICÃ. Să nu poți recunoaște că ai greșit, dar să mai torni kilometri de citate prelucrate după ureche, alambicate la nimereală, numai ca să nu te doară că ți-a fost dezvăluită ignoranța. Umilința doare rău, nu, domnule Anton? Și bine mai pică pe așa o mândrie luciferică un citat biblic de o jumătate de pagină, cu care să dai în cap fariseic celor ce-ți deranjează preconcepțiile.

„În aceeași originalitate eseistică poate fi încadrată și trilogia Orbitor al lui Mircea Cărtărescu. Spiritul compozit al eseisticii autorului trilogiei”

Să afirmi că „Orbitorul” lui Cărtărescu este un ESEU este jignitor pentru bunul simț. O dovadă de ignoranță filologică.

„A intrat lumea noastră într-o nouă viteză cosmică și evenimentele se precipită în conformitate cu viteza cu care ne deplasăm în actuala civilizație? Accelerarea evenimentelor existențiale pare să confirme ipoteza noastră”

Da, aici începem să simțim gândirea eseistului Anton Vasile, care începe să lanseze ipoteze. Ipoteze demne de știința popularizată din revista „Magazin”, pentru babe coafate dornice să acceseze minunățiile cunoașterii: „A intrat lumea noastră într-o nouă viteză cosmică?”. Numai Domnul și cu domnul Anton știu asta.

„Cu cât existența se accelerează cu atât evenimentele lumii se înmulțesc și, din păcate sunt tot mai puțin previzibile în pofida cercetărilor viitorologice, a sutelor de ghicitori în palmă, în cărți, în numere, în fiziognomie, în vise , în devinația cu oglinzi, în bagheta divinatorie, în stele și în paranormali care văd continuum lumii.”

Asta e ipoteza paradoxală pentru care faci atât tam-tam? Asta aduci tu nou?
E așa de jalnic, că nici măcar n-am puterea să râd. Se vor găsi desigur cocalari și pițipoance care să aplaude la aceste truisme leșinate, argumentând că \"eseul are început, mijloc și final\".

„paranormali care văd continuum lumii”.
Da, da, continuă, Antoane.

„Chiar și profesorul Culianu s-a implicat în divinație citind experimental gândurile unor studenți apropiați, cu ajutorul unei perechi de cărți de tarot cumpărate dintr-o dugheană din Paris”

Aici eseistul Anton Vasile se abate de la „adevărurile imuabile” pentru a aduce \"ipoteze paradoxale\", ca un „aventurier al spiritului”. A ghicit Culianu în tarot? Și-a cumpărat sau nu cărțile de joc soioase de la o dugheană? Așteptăm noi dezvăluiri importante pentru a elucida natura eseului științific, literar și filosofic!


„Sunt momente în care spațiul-timpul se distorsionează sub efectul unei forțe luminice”
Despre ce forță luminică ne povestești aici? Ce e cu teoria asta abramburită?

„Nu întâmplător spune mitul biblic că am fost creați după chipul și asemănarea Creatorului.”
Da, da, aici trebuia să ne conducă eseul, era clar de la bun început. Ah, știam!

Domnule Anton Vasile, studiul ăsta neglijent e așa de prost redactat încât a fost un calvar să-l citesc până la capăt. Nu e de mirare că nu ai primit nici măcar comentariile alea siropoase de la fani. Nu a avut nimeni puterea să treacă de greșeli și de stufoșenie. În plus, eseul e atât de greu de priceput pentru că e clar că ai colat citate ale unor autorități din toate domeniile pentru a-ți împăna tezismul, așa cum coțofenele colecționează cioburi colorate pentru a-și orna cuibul lor trist. De aceea sunt atât de multe stiluri aici, stilurile altora, gândirile altora, amestecate prost.

Domnule Anton, eseul acesta este exact o dovadă de diletantism și snobism ignar. Data viitoare te rog să-mi trimiți pe mail \"eseurile\", ca să ți le corectez dpdv gramatical și logic, plus dpdv al acurateții culturii generale. Am să fac asta pentru tine, pentru că ai potențial, totuși.

Țin minte că odată, în subsolul unui text, ai zis, vexatule, următorul lucru:
\"Nu există nimic mai rău decât să ajungi ca Ionuț Caragea.\"

Când Dan Cârlea l-a susținut pe Ionuț, ai revenit și ai completat:
\"Nu există nimic mai rău decât să ajungi ca Ionuț Caragea și Dan Cârlea.\"

Pe vremea aia eram nou pe Agonia, nu știam cine e Ionuț Caragea sau Dan Cârlea. Nu m-am băgat, pentru că nu știam cine ce are cu cine, și, totuși, m-am întrebat:
Ce fel de om poate spune un lucru atât de mitocănesc?

Acum știu ce fel de om. Un instalator frustrat că instalează W.C.-uri pentru bogați prin țări exotice.

Vin și eu acum să zic:
Nu există nimic mai rău decât să ajungi ca vexatu.
Faceți orice, numai să nu ajungeți ca vexatu.

\"cu gâtul plin de praf murdar\"

Praf murdar. Pleonasm. Praful poate fi curat? Ai studiat vreodată la microscop praful? Te-ai interesat de compoziția prafului? Acolo mișună bestiole înfiorătoare, printre excremente de acarieni, spori, tot felul de grozăvenii.

\"scutului_lanul\"

\"cu slow motion direct pe mâini\"
Dacă e SLOW atunci cum mai putea fi și DIRECT PE?

\"dragostea e o poveste pentru doi\"
Dacă e ménage à trois dragostea e o poveste pentru trei, dacă e gruppen sex e pentru mai mulți, dacă e gang-bang, ce să mai povestesc.

\" stăteai cu mine ca-ntr-o tragedie antică
femeia privea prin gaura scutului lanul de porumb\"
Altă contradicție, dovadă de incultură generală. Dacă e tragedie ANTICÃ, atunci e vorba de spațiul greco-roman, pentru că acolo s-au născut TRAGEDIILE, deci de unde PORUMB? Porumbul a apărut în Europa după anul 1492.
Dacă e ANTICÃ, atunci ce legătură are cu expediția Kon-Tiki?
Ce scut e acela cu gaură? Scutul era compact, ca să nu permită trecerea săgeților.
Dacă e lan de PORUMB, atunci cum apar în el MAIMUȚE?

Ca de obicei, textul tău este o reverie copilărească, garnisită cu tot felul de imagini aglutinate absurd, care nu pot stârni decât râsul.