Anghel Pop

După câte se pare, ați folosit al doilea tip de ghilimele, cele utilizate pentru a marca un citat în cadrul unui citat, iar site-ul înlocuiește automat textul dintre ele cu un spațiu gol.
Dacă veți renunța la ele și le veți înlocui cu alte semne, nu vor mai fi probleme.

Textul ăsta e atât de deconcertant încât nu pot bălmăji o analiză serioasă pentru a motiva o stea.
E ca un cub Rubik pe care îl poți răsuci în n feluri, tot frumos colorat arată. Deși te-ai resemnat că n-o să-l rezolvi niciodată.
Cred că am să-ți spun doar: I’m really impressed.

\"Ce a căutat pe aici acel pe care și Budha ar putea fi gelos?\"

Cred că acesta e cel mai frumos compliment pe care l-a făcut cineva cuiva vreodată. Venind din partea lui Cioran e și mai șocant. Când l-am citit prima oară, acum mulți ani, a trebuit să fac o pauză de respiro...

\"a cerut, în acțiunea îndreptată împotriva librarului bucureștean, ca acesta să fie \".
Pare-mi-se că aici lipsește finalul frazei...

Un articol incitant, cu multe elemente noi, chiar și pentru un eminescolog pasionat. Eminescu - agent secret? Aventuros...

Apreciez claritatea exprimării, organizarea impecabilă a ideilor, concizia stilului. Felicitări!

Albule, fârtate, lasă și tu acolo o adresă de mail, măcar așa, de fentă, pentru ăia de vor să-ți vorovească...

Și nu mai scrie poezii cu cai bătrâni pe moarte și năpădiți de muște de smarald, că aia nu-i libertate lirică pe bune, scrie tu poeme cu cai vânjoși și movi care zburdă prin cotloanele Parisului de se miră felinarele și demoazelele cu ochi rotunzi!

Pentru mine poemul e acesta:

\"fundul unei femei a aterizat
într-o după-amiază
pe masa mea
din bucătărie\"

Imaginea mi se pare foarte senzuală și șocantă liric, în sensul bun al cuvântului.
Dar e foarte greu să mai explicitezi după ce ai creat o imagine din asta. Să divaghezi despre chestiile care ies din fund... riscant.

Dacă autorul s-ar fi oprit la imaginea primă ar fi ieșit un poem memorabil în stilul lui Frost. Însă e dificil ca poet să nu cedezi ispitei poliloghiei... știm asta cu toții.
:)

\"Tipul șchiop în hanorac rosu, se furișase\"
Virgulă între subiect și predicat.

\"plin de extratereștrii\"
Articulare greșită a cuvântului \"extratereștri\".

\"s-a pogorât un tramvai plin de extratereștri\"
\"plecaseră în autobuzul lor intergalactic\"
Te pierzi de la mână la gură: după câteva propoziții uiți că ai pus \"tramvai\", nu \"autobuz\".

Textul ăsta e un fel de bălărie extraterestră?

Mie mi-a plăcut episodul acesta anamnezic, sinceritatea brutală din pasajul \"un creier bun nu le ajunge/ iar pula doar cînd facem sex\", carcasa psihică pe care o sugerează cele 5 tricouri suprapuse, racordajul cu bebelușa care va fi impresionată peste ani de băieți.

Ca și Ianuș pe care îl prețuiește, Cosmin mizează pe simplitate lexicală, emoții primare exprimate frust, universalitate a mesajului. E o tehnică riscantă, nu dă roade întotdeauna, dar atunci când reușește rezultatele impresionează.

Am însă impresia de diluare spre final, ai grijă să nu dai în epicizări furat de drogul dicteului rememorant: liricul e mereu concentrat la maxim.
Inspirație îți doresc!

Poemul reuseste performanta de a trece în revista angoasele si aspiratiile umane, de la decrepitudine
(se colecteaza visele în recipiente de unica folosinta) la teama de moarte (ma trezesc convalescenta din marea noastra oboseala).

Ca o miscare panoramatica de camera video, poeta masoara distanta între materie si constiinta (urina de înger), coagularea spaimelor si iubirilor în spatiul oniric care ni se pare viata (un accident astral// orice ar putea sa explice viata aceasta/ de lânga moartea aceasta).

În sintagma \"încolacit ca un sarpe\", încolacirea mi se pare suficienta pentru sugestie, restul fiind de prisos.

Însemnez si eu textul cu \"un accident astral\".
:)

Scrisesem un comentariu lung, dar s-a pierdut.
Nu mai pot să-l refac.
Rezum: mi-a plăcut textul tău.

uneori se dansează și în trei sau mai mulți, atunci când e gruppen-tango

\"sloții\" sunt \"zloți\"? \"sluți\"? \"sloturi\"?

m-a impresionat în mod deosebit versul \"noaptea asta am făcut dragoste cu mine\", mi-a răscolit atâtea amintiri plăcute

cine e bunăciunea de pe pagina de autor?
are numele scris în franceză dedesupt, dar n-am reușit să-l descifrez nici cu zoom 4x, poza are puțini pixeli
în orice caz, arată a poetă sensibilă care poate fi ușor rănită cu un poem mai contondent

Pe Agonia intră să citească și minori. Semnul de avertizare e pentru ei, nu pentru noi, ăștia, tăbăciții de viață, care ne delectăm cu Chinaski.

Textul e bun, dar am un amendament: nu cred că Bucowski nu știa cum e cu \"să vrei să-ți bagi degetele pe gât\".
Le știa el prea bine, dar nu s-a dat în stambă cu ele. Nu dădea ochii peste cap în texte, chiar dacă suferea al naibii.
Semnele scârbei lui sunt risipite peste tot. În \"De duzină\" poți să-l recunoști în eroul care își trage pătura peste cap ca să fie departe de oameni și de \"tumbele lor jalnice\" de afară. În \"Femei\" mărturisește că a avut o copilărie nefericită. Și multe altele, pe care nu mai stau să le enumăr aici. Publicul vede în Bucowski doar alcool, sex și defulare prin scris. Dar eu cred că acestea erau simptomele unei mizantropii care are la bază o greață de tip cioranian. Bucowski e ultimul mare cinic. Mereu îmi amintește de Diogene.
Mi se pare că îl acuzi de un lejer fariseism. Sau îi invidiezi doar succesul? L-a plătit scump și i-a venit târziu... ca orice bucurie în viață.

\"străzi cu urme de palme pe ziduri
întâmplări cu tălpi mici
trotuare pe care nu le-ai făcut
pisoi luminoși\"
Genul acesta de flash-uri construiește un colaj emoțional interesant. Spre final parcă setea de a cuprinde toate memoriile blurate într-o singură panoramare video te conduce spre enumerări.
Cred că ar trebui să te ferești de imagini convenționale precum \"copaci înfloriți apusuri pierdute\".

\"așternuturi/ umede\" lasă o senzație neplăcută. Cui i-ar plăcea să aibă așternuturi umede?

Dar textul l-am citit și recitit cu plăcere. Se simte predispoziția ta spre artphoto...

Alberto, mă mir că nu-ți vezi bălăriile din ograda personală.
E cam nelucrată, pentru că prea te duci să arăți cu deștu bălăriile de pe parcelele altora, și, uite, te-a afectat seceta asta de inspirație, iar bălăriile tale s-au făcut cât casa.

Adela, este un \"își\" deranjant și inutil în antepenultimul vers. Recită-ți poemele înainte de postare, ajută enorm la identificarea surplusurilor.
Textul e frumușel, am avut plăcuta senzație că mi-am adăugat la Favourites o fotografie în sepia de pe Deviantart, cu oameni fără chip împungând cerul cu umbrelele pliate...

Amuzant text. Deși afară e dark și se pune de-o furtunică, defularea ta a reușit să-mi smulgă zâmbete. Nu fi așa pornit împotriva defulării în literatură. Ce e literatura întreagă dacă nu o mare defulare? Amintește-ți de catharsis-ul lui Aristotel. Doar că unii o fac mai discret...

Plăcută poezica ta.
Doar niște observații am: după ce ai te-ai ținut de rimă pe tot parcursul liric, rima finală \"poezică-amarnică\" e oloagă. Sau nu ai intenționat să fie o rimă acolo? Atunci e derutantă.
Micul babuin care se ține de șuvițele tale e o metaforă pentru un copil posesiv?
\"Coapsa ta masculină\" mi se pare prea mult spus. E evident că iubitul tău are coapsa masculină, pentru că e mascul. Dacă ai intenționat să sugerezi virilitatea, atunci adjectivul e nefericit (ales).
:)
Tot așa, eșecul tău e evident că e personal.
Și dacă două planuri sunt perpendiculare e clar că sunt între ele.
Una peste alta, mi-au plăcut: apropierea cu o cale lactee, momentul cutanar al versurilor și ocazia extraordinară de a ajunge amica iubitului tău...

E un text bun, îți recomand să-l încadrezi la proză, pentru că asta este, sub masca veselă a confesiunii carnavalești.
Pasajele cu body-painting de ideograme de pe șlapi și tribulațiile de teama că vei muri virgină anal sunt delicioase.
Ai tratat vechile spaime umane de ratare cu o autoironie savuroasă.
Îți mai sugerez să preiei celelalte dorințe și să le dezvolți în următorul tău text pe această temă:
\"Trebuia să înot într-un tău de munte fără să fac infarct, să apuc un concert amon amarth cu Bog, unul fado cu mine însămi, să-mi trezesc kundalini, să mă demențializez grotesc la întâlnirile de fete, să sfidez teama în bungee jumping sau măcar în trenulețul de la Neptun (...) să mă urc desculță pe vârful Omu și să urlu de-acolo că viața mea începe acum, să scriu o poezie, să mă pup la Paris cu un amant fugit de-acasă, să conduc un Ferrari, să îmi deschid cafeneaua la care visez de-o viață.\"

Ar mai ieși de aici câteva povestiri generoase, dacă păstrezi tonusul viu și verva umoristică.
Succes!

Bună idee. Acum dezvolt-o, pune-i un story și trimite-o la concursul Helion (www.arsfan.ro). Premii de milioane...
:)
Dacă n-ai chef, trimite-o și așa. Dar Helion nu e Agonia, unde cititorii nu sunt familiarizați cu SF-ul și nu au răbdare la texte lungi. Un fan SF citește și texte solide, doar să-l incite...

Și tu scriai prin Arizona și Croco? Ce coincidență...
Ce au barurile astea groaznice de stimulează poeții?
Păi eu nu puteam scrie poezii decât în Arizona și Croco.
Dar sigur nu te-am văzut pe-acolo, că dacă aș fi văzut o femeie scriind m-aș fi dus la ea...

Ce mai faci, maestre? Nu ne mai postezi nimic? Cum stai cu romanul, avansează?
:)

Concursul e trucat. L-am auzit eu însumi pe unul din membrii marcanți ai juriului, poet din vechea gardă, cum i-a explicat unui poet din Bucovina ukraineană că i-a dat premiul I pentru că trebuie sprijinit românismul din teritoriile înstrăinate.
Eram la Bistrița, acum niște ani, la niște amici, și mă gândisem să mă duc și eu la premieri, curios să văd cum îs concursurile astea. Discuția am auzit-o chiar PE HOL, înainte de a intra cu toții la festivități!

Nu mi-a plăcut trucarea asta. Chiar și poetul român din Ukraina s-a simțit jignit, a zis că poezia lui trebuie să câștige pe merit sau deloc.
Sigur că locul 2 a fost dat unui bistrițean, etc.

Ce nu mi-a mai plăcut: un membru al juriului, poet marcant din generația oldies but goldies, era atât de beat la festivități încât s-a prăbușit cu capul pe masă, răsturnând pahare, în timpul discursurilor. Premierea abia începuse. Sunt de acord cu bețiile literare, dar după show, nu chiar în timpul lui. Erau destui invitați care s-au simțit jenați.

Am plecat cu un sentiment de nemulțumire. În fine. Chestiile astea au fost și vor fi, și nu se poate schimba nimic. E în firea umană.