Angela Niculescu

Eu la vot din nou m-am dus
C-am uitat civismul în morală
Din păcate, am uitat în plus
Patria și locația temporală.

culturală
revistă
Eu mă fac că nu văd ă-ul și înțeleg o trimitere, un îndemn hotărât:Cultura, la revistă!
Ce zici,Radu?

Am uitat să fac legătura între \"încă cât\" și trimiterea pe care am înțeles-o în comentariul dinainte.Completare: lăsați c...tul cotidian și trimiteți doar cultura la revistă.

Ce ar fi dacă la următoarea voastră întîlnire la radio.agonia tema ar fi una electorală în genul propus de Anton.Ar merita-o din plin ceata noastră politică și ne-ar motiva și pe mulți din noi să ne uităm simțirile adînci și să ne ancorăm în realitatea noastră electorală,nu interioară.

Teodoriu ,nu Teodoroiu, de Ecaterina ce sa mai vorbim...
Tot binele sa fie al tau.
Angela

Sorry!
Sigur o sa te citesc.
Angela

Abia acum ți-am citi COLIVIA și am înțeles de ce mi-ai scris la CAUT UN VIS.Uluitoare asemănarea dintre somnulmeu pe care-l căutam și colivia ta.De fapt visul meu dorit,fără nici o legătură cu realitatea ,este tot una cu virgulă colivia în care viața(deci realitatea)nu există.Ai dreptate trebuia să caut o altă realitate ,în nici un caz să mă închid în colivia unui vis fără nici o legătură cu realitatea.Blehhh, cam complicat,dar mă înțelegi,am simțit asta.

Ce debordantă e povestea ta.Ce bine că mai suferă omul,sau se plictisește,că uite așa iese ce e mai bun în el.E clar că suferi de personalitate multiplă(Sache și Sorin Teodoroiu)dar combinația e perfectă și nu merită să o tratezi decît cu scrisul tău cooooooooool.

Știu că nu e o soluție pe termen lung,dar..măcar pt o clipă poate că ne ajută.Eu n-am găsit încă soluția, mai ales că scrisul meu e așa departe de ce ar trebui să fie, sau de ce aș vrea eu să fie(și alții ar vrea altceva,după reacțiile celor ce m-au citit - și știu că au dreptate).În concluzie apreciez gîndul tău de-a-mi fi aproape.
Și ca să nu uit ,tu scrii atît de minunat.
De cînd v-am descoperit mă tot minunez de cît de talentați, dezinhibați și siguri pe voi sunteți, ca să nu mai vorbesc de umorul vostru.Mă bucur că v-am găsit.

Mi-ai lipsit, ce frumos ai aparut.
Cu drag
Ania

Lucian Blaga și-a încheiat \"Vei plînge mult ori vei zîmbi?\" cu \" Nu știi
că numa-n lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi?\"

Imi place nu doar ceea ce ai exprimat ci și exprimarea în sine.Eu nu mă pricep nici la criticat,nici la lăudat.Eu pot să spun doar că îmi place,sau nu.Pentru poet important este nu doar să simtă ci mai ales să poată exprima ce simte.Întotdeauna mi s-a părut o contradicție să vezi că oameni pe care nu dai doi bani,pe care nu-i poți aprecia din pdv moral, sunt în stare să scotă din ei lucruri sensibile,profunde și frumoase(de la Baudelaire pînă la noi,la Adrian Păunescu).Suntem un amalgam aiuritor de frumos și urît,de bine și rău, de superficial și profund, de anost și tulburător.Așa este și pe siteul nostru.Citești și simți de toate,în fond cred că e o defulare pt cei mai mulți,o încercare de a sonda impactul propriilor simțiri asupra celorlalți.Ca întotdeauna, cu timpul ,se desparte grîul de neghină.Și, în final, important pt. fiecare este că cineva l-a băgat pt o frântură de timp în seamă.
Să nu uităm că o fi ea poezie,dar e pe internet, iar internetul,după cum prevedea sf-istic I. Asimov,nu este decât un alt fel de viață,într-un alt fel de lume.Și nu cred că e vina noastră că am ajuns aici.Oricum în tot răul e și o fărâmă de bine.

Scuză-mi încurcătura.
Cred că e la fel de tristă și speranța(care ,în sine presupune că ceva vrei ,deci nu ai,dar nici nu ești sigur că vei avea), ca și primitul a toate de-a gata, fără să cauți, să visezi.

Mi-a amintit poeproza ta ,mai exact gutuia din ea de Gheorghe Tomozei care intreba
Ce- ți mai face dulcele,duduie?
Se cireașă, se gutuie? - și apoi,în final
Dar ce văd? O lacrimă?
se platină?
se clatină?
se patimă?

Andrei, atîta timp cît din casa îți ies gîndurile (minunate,dar triste)înseamnă că zăbrelele nu sunt chiar etanșe și măcar nu există pericolul să te sufoci.
\"M ă- ndop și rabd pe rînd și zi cu zi
Ori zac sătul,ori n-am cu ce trăi.\" Shakespeare

C-așa-i berea la români
De- nțelesuri vagi,ascunse
Ne face pe toți stapîni
De simțiri adânc pătrunse.

E greu să te uiți în oglinda celuilalt și să vezi o pasăre de care nicicînd n- ai gîndit că există.

Lumini și umbre
de Otilia Cazimir

Ai ochii negri, mincinoși și răi
Fîntînile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licărind în fund,
Ce mă atrag spre-adînc ca ochii tăi.

Cînd vreau să plec, mă ții în loc cu un cuvînt
Așa se zbat copacii în furtună;
Ca pentru fugă crengile- și adună,
Dar rădăcina- i leagă de pămînt.

De azi încolo n- am să- l mai iubesc…
Dar cînd îi văd privirile păgîne
Și zîmbetul copilăresc,
Mă jur că n- am să-l mai iubesc- de mîine.

Pe zi ce trece- ți semăn tot mai mult;
Așa izvorul ce se- aruncă- n baltă,
Se- nvăluie cu mîlul laolaltă
Și- n loc să- i spele apele verzui, își tulbură izvorul apa lui.

Mă iscodești ca pasărea de pradă,
Mă urmărești cu ochii reci și răi,
Dar uiți că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de pașii tăi.

Mi- e fața împietrită ca o mască
Și- n ochi lumina- i gata să se stîngă
Chiar diamantului ca să sclipească
Îi trebuie o rază s- o răsfrîngă.

Iubirea ta nu crește și nu moare,
Ci totdeauna- i rece și egală
E ca o floare artificială
Pe- o pajiște cu maci arzînd în soare.

Cînd voi pleca, mă vei uita ușor
Și știu că nici nu s- ar putea altfel:
Abia o clipă valul călător
Păstrează chipul oglindit în el.

Am vrut în ciuda zîmbetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrimă să storc
Și am plecat să nu mă mai întorc,
Dar azi, din zori de zi îți umblu- n cale.

Ce demon oare mi te- a scos în drum?!
De- ar vrea viața azi să mă dezlege
Și raiul ei să mi- l ofere- acum
Tot iadul nostru dulce l- aș alege.

Azi mi- a venit cu ochii calzi și buni
Și nu l- am întrebat de unde vine
Pe floarea de pe marginea de drum
N- o- ntrebi de- i înflorită pentru tine.

Te văd mereu ca- n clipa de pe urmă;
Încremenit în capul scării
Cu zîmbetul uitat în colțul gurii
Și- n ochi, tăișul crud al nepăsării.

Ești rău. Dar cînd aud c- o spune altul
Mă uit în jos și strîng din pumni și tac.
Că numai eu în toată lumea asta
Am dreptul să te cert și să te- mpac.

Eu am să plec cu sufletu- mpăcat
Că nu las nimănuia moștenire
Un suflet greu de ură și iubire
Bănuitor și trist și- nfrigurat.

M- am resemnat; atît a fost să fie.
Mă uit cum cade soarele- n apus
Și- aștept răspunsuri care n- or să vie
La întrebări pe care nu le- am pus.

Anton, decît nici unul, mai bine ultimele 3. Sincer, nici nu mă așteptam să am vreun semn de la tine. Mă simt onorată.

Chiar mă întrebam ,Radu, dacă tuturor de pe site li se pare de bun simț comentariul legat de \"babele\" din tramvai?!
Aceste babe sunt mamele,bunicile,mătușile noastre și eu personal,nu mă simt deloc bine cînd eu stau jos și ele în picioare.Sunt dezamăgită de această nouă raportare la generația veche cu atît mai mult cu cît cei care o fac sunt oameni sensibili, artiști.Am să citez dintr-un articol pe care l-am scris acum vreo 7 ani referitor la așa zisele generații de sacrificiu și la legătura dintre viața și opera scriitorilor:\" După mine,nici o generație nu s-a sacrificat, ci a sacrificat generația care i-a urmat educând-o în spiritul compromisului a toate salvator\", și \" semnul + al operei cu semnul - al vieții, nu sînt decît o banală regulă de matematică\".
Prin intervenția ta ți-ai făcut cu demnitate datoria de coordonator de spirite.Felicitări.