Colivia

Sache draga, tu scrii poezie in proza si eu ma incumet sa povestesc despre amuzamentele din viata mea. Iata ca am reusit si eu sa zambesc in ciuda a tot, si in loc de textul de vineri pe care te plangeai candva ca nu-l digeri, iti daruiesc un text de marti seara, Introducere in lumea Enei. Vezi, si tu care iti inchipuiai ca tuna si fulgera la mine. Hai, te pup. :)

D-ăsta-mi esti? Stiam eu că, în spatele amuzantului Sache,se ascunde un Sorin profund.
Ai spus mult în cuvinte putine.
Ca si păsările, multi oameni preferă să trăiască în colivie, “feriti de viată“, multumindu-se să făurescă vise, fără a aspira la realizarea lor.

Lore, nu mai spune la nimeni. E mai bine asa.

textul tau imi aminteste de un cantec al celor de la Pheonix:Canarul

Pe mine ma duce cu gandul la una din fotografiile de pe pagina mea, aceea cu pasarea si colivia, o stii tu, sache..

Din nou ai dreptate, PeTa. Vazand ca iarasi a disparut fotografia, nu am vrut sa-ti mai zic nimic, ca randul trecut, am scris doar textul asta. In cele din urma l-ai gasit. Nu eu, ci tu esti pasarea din colivie. E bine ca ai zburat - spre ce zari?
st

Eu tot zbor Sorin, incoace si incolo, dar sa stii ca voi zbura de tot daca imi mai zici Daniela. :) Zi-mi oricum numai asa nu. In plus, in certificatul de nastere sunt trecuta cu Dana.

Abia acum ți-am citi COLIVIA și am înțeles de ce mi-ai scris la CAUT UN VIS.Uluitoare asemănarea dintre somnulmeu pe care-l căutam și colivia ta.De fapt visul meu dorit,fără nici o legătură cu realitatea ,este tot una cu virgulă colivia în care viața(deci realitatea)nu există.Ai dreptate trebuia să caut o altă realitate ,în nici un caz să mă închid în colivia unui vis fără nici o legătură cu realitatea.Blehhh, cam complicat,dar mă înțelegi,am simțit asta.

Teodoriu ,nu Teodoroiu, de Ecaterina ce sa mai vorbim...
Tot binele sa fie al tau.
Angela