angela furtuna
Verificat@angela-furtuna
„...intre timp, toate se vor petrece ca si cum.”
Angela Furtună Scriitoare, publicistă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România. Membră a Asociației Jurnaliștilor Profesioniști din România. Membră fondatoare a Asociației de Apărare a Limbii Române (sub directoratul savantului Eugeniu Coșeriu). Membră a Asociației Scriitorilor Români din Quebec. - Doctorand în Literatura Română a Exilului, cu o teză despre opera…
Definirea artei (a literaturii, bunăoară), cunoaște încă de la începuturi o stare de criză, ce nu a încetat să se adâncească și să se diversifice (vezi studii critico-literare din bibliografia de specialitate), evoluând, în fazele acute, către forme de anti-, antiliteratură care, la rândul lor, cunosc o dezvoltare și o taxonomie inepuizabilă.
Importantă este cunoașterea corectă și politic corectă a acestor determinisme precum și a modului în care ele reacționează și se relaționează.
De asemenea, să ne abținem de la speculații, care nu fac decât să amplifice ambiguități și eșecuri de hermeneutică. Prefer să măsor științific de trei ori înainte și să tai cu zgârcenie. Așadar, prefer știința pură, definiția care este mama cunoașterii: starea actuală a definiției artei, definiția etimologică, cea istorică, cea socială, cea ideologică, cea *filozofică*, cea culturală, cea estetică, cea lingvistică, mecanismul definiției, *modelele* artei, și , respectiv, ale literaturii. Buchisind, mai departe, pe clasici, și însoțindu-ma de aprige selecții, prefer să studiez toate stadiile crizei definițiilor artei și respectiv ale literaturii, toate dificultățile teoretice și practice.
Abia după aceste cvasi-monahale cercetări, cred că venim unii înspre alții, artiștii din Est și cei din Vest, cu multă empatie și suntem pregătiți să evităm inutile *conflicte între civilizalii*, care nu ar fi, în cazul de față, decât pierderi de timp și de sens.
Estul și Vestul, așa cum le pui în ecuație mai sus, sunt doar medii ale artei raportate la sistemul de referință al libertății, așa cum se relevă el sub dictatură versus democrație. (Apropo, doresc de mult sa construim un sistem de work-shopuri în care să atragem amatori de a se supune voluntar unui mediu restrictiv, punitiv, privativ de libertate fizică și de libertate de exprimare, așa cum a existat în Estul totalitar, precum în orice altă societate dictatorială. În aceste condiții, participanții sunt invitați să creeze și să lucreze timp de minimum un an de zile, și apoi să fie examinați de medici, prihanaliști, critici, specialiști în drepturile omului și în hermeneutică literară și artistică. Evident, aș opta pentru voluntari occidentali și i-aș premia cu premii consistente, apreciind atitudinea lor deschisă în ale achiziției de savoir faire, și nu doar de voyeuri ai unor chestii... exotice...:))...)
Lăsând gluma la o parte, ambientul științific cel mai apropriat studiilor în chestie la tema noastră, mi se pare cel creat de Basarab Nicolescu prin al său concept al transdisciplinarității, încă insuficient aprofundat de cercetătorii de azi, dar poate că și prea performant pentru atitudinile critice actuale, ce se disting prin futilitate și superficialitate.
Pe textul:
„Magda Cârneci - \"Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989\"" de Marina Nicolaev
RecomandatArta nu se va putea izola niciodată complet de atitudinea morală și de mesajul social-politic. Pentru că, nota bene, majoritatea curentelor estetice au apărut ca domnișoare de companie ale unor revoluții socio-politice, deci pe fondul apariției unor paradigme politice care au modificat în profunzime realul și realitatea de până la ele (tocmai realul și realitatea fac obiectul contemplației și al imaginarului artistic, deoarece nu există câmp artistic total abstract).
A se remarca și în cazul de față: artiștii care s-au opus dictaturii obțin un capital de simpatie suplimentar din partea criticii și a publicului, în timp ce artiștii colaboraționiști sunt sancționați de către revizioniști (remember Celine, devenit deja clasic). Așadar, atitudinea etică intervine de partea valorizării operelor. Vitalie Ciobanu spunea, expresiv, citând din Monica Lovinescu: ca artist sub dictatură, nu poți sta deoparte așteptând să ți se așeze îngerul pe umăr, în timp ce compatrioții tăi sunt persecutați.
Forța conceptului de autonomie a esteticului este pusă la încercare mai ales sub dictaturi, când își relevă slăbiciunea.
Pe textul:
„Magda Cârneci - \"Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989\"" de Marina Nicolaev
RecomandatDedic memoriei lui Valentin Tascu lectura unui poem al meu ce face parte din Pelerinul din Aqualung, Ed. Integral and Ed. Vinea, 2008:
cercul de frig te cuprinde fără să te atingă
împacă-te cu frigul din tine:
e doar un alt trup ce ți s-a dat
pentru a te naște
fără de miez întunericul
fără de auz și fără văz
fără degete copilul lup și fără privire
pământul transparent
te cuprinde fără să te atingă.
cineva mai puternic decât frigul
te leagănă într-un cer de țipete
comprimă-ți respirația în aqualung
așa cum ai comprima timpul
pentru a trăi live istoria cuvintelor
ca pe o emisie de răzvrătire
căci mitul influențează negativ emoția
imaginarul în buzz-daze-jazz
gradele de libertate ce se adaugă aripilor tale
save love file and save death file
compulsia de a afla parola de acces
în labirintext
trăiește-ți mimetic viața ca pe o ramură de cireș printre alte ramuri
împacă-te cu linia aceea frântă:
e o falie după care se rupe din
inima ta un ghețar
lup singuratic
cum frigul
26 noiembrie 2008
Angela Furtuna
Pe textul:
„A plecat dintre noi Valentin Tașcu" de Radu Herinean
Domnule Emil Iliescu, eu una nu am inteles sensul afirmatiei dvs. \"Dupa patru ani\" pozitioneaza epicentrul observatiilor dvs. intr-un spatiu si un timp incert. Nenumarate surse istorice, culminand cu cele de la Yad Vashem http://www.yadvashem.org/ va stau la dispozitie oficial de multa vreme, ca oricarui alt cetatean al lumii. Istorici majori si cercetatori de anvergura mondiala, din Romania, Jerusalem, Usa, alte universitati si din alte zone ale lumii au publicat in colectii academice dar si in editii de popularizare o literatura si o memorialistica, plus rezultate impresionante ale unui travaliu imens si cu rezultate indubitabile privind adevarul istoric la care va referiti cu inocenta de a-l pune sub semnul dubitatiei.
Shoah-ul, ca si Gulagul, nu mai sunt demult concepte neelucidate, asa cum sugerati. Dimpotriva, asertiunea existentei lor, recte stricto sensu aici de fata Shoah, a devenit demult o evidenta, iar documentele si izvoarele istorice, stiintifice sau de istorie orala, sunt zdrobitoare. Este vorba despre unul din cele mai bine studiate si documentate capitole de istorie recenta, la nivelul secolului XX. Daca doriti un mic sfat cordial, incepeti cu Hannah Arendt, Originile Totalitarismului, aparuta si la Ed.Humanitas, 2006, in excelenta traducere a lui Ion Dur si a lui Mircea Ivanescu. Au fur et a mesure, noi lecturi de la Editura Hasefer va pot fi de folos.
Dar, de ce nu?, apelati chiar la manualele pentru elevi, daca va lipseste informatia primordiala, caci acum in majoritatea scolilor romanesti se studiaza Holocaustul, la fel cum se studiaza si Gulagul, sau genocidul comis de guvernul junilor turci asupra armenilor la inceputul secolului al-XX-lea. Se studiaza, asadar, totalitarismul si scopul este dublu: 1. cunoasterea de catre tineri a tragediilor care au zdruncinat umanitatea recenta si 2. educatie, pentru prevenirea revigorarii acestei maladii a spiritului si a politicului recent.
Cordial,
Angela Furtuna
Pe textul:
„Partage la Paris (4)" de Vlad Solomon
Va permiteti, dupa ce ati incalcat regulile decente ale comunicarii, sa faceti aprecieri la adresa stilului sau persoanei mele. Aprecieri negative, manipuland participantii la dialog. Reaua dvs. vointa, sesizata si de alti participanti la acest site, este omeneasca. Nu toti oamenii sunt simpatici sau egali.
Lasati viata sa curga, nu va erijati in judecatori, si totul va fi perfect, asa cum a creat Dumnezeu lumea noastra.
Cand aveti pe site personalitati, nu faceti confuzie intre dialogurile lor si conflicte.
Cu stima,
Angela Furtuna
P.S. Campaniile mele, cele de promovare a valorilor, a culturilor, a dialogului interconfesional si intercultural, a valorilor autentice sunt un fapt care uneste oamenii si artistii. Nu dezbina, precum unele actiuni de cenzura prost inteleasa.
Pe textul:
„De la studiile culturale comparative la studiile post-literare: Gilles Deleuze și gîndirea central-europeană." de Constantin Severin
RecomandatIn rest, jos palaria, ca de obicei, in fata originalitatii.
Daca cineva de buna credinta doreste sa citeze din aceste concepte si sa continue aceasta cercetare, trebuie sa fie sigur ca informatiile furnizate de domniile voastre sunt corecte stiintific. Asadar, ramane intre domnii Constantin Severin si Constantin Ilie sa dovedeasca aproprierea.
Insa, repet, eu nu pot sa-mi explic in niciun fel coincidenta perfecta a unor largi pasaje la cei doi.
In niciun caz nu doresc sa interpretam aceasta discutie decat ca pe o necesara lamurire. Acest studiu va putea fi folosit de alti cercetatori si studenti, asadar el trebuie sa ofere puritatea de cristal a adevarului auctorial si editorial. Istoria literara nu poate fi conceputa altminteri, din umilele mele cunostinte.
Ar fi, asadar, recomandabil, ca problema sa fie discutata de autori cu Vatra si Ilie Constantin, pentru a se inlatura eventuala greseala sau confuzie, si pentru a se repara in arhiva CEEOL aceste date despre care sustii ca ar fi gresite. Insa este de mirare ca se produc astfel de lucruri, deoarece siteul citat, CEEOL, este unul dintre cele mai serioase. Bibliotecile virtuale universitare si academice sunt o sursa de informare bibliografica de mare acribie si au stat la baza functionarii invatamantului si cercetarii stiintifice.
Cu stima si pretuire pentru dumneata si pentru creatia autentica,
ca de obicei,
Angela Furtuna
Pe textul:
„De la studiile culturale comparative la studiile post-literare: Gilles Deleuze și gîndirea central-europeană." de Constantin Severin
RecomandatPana ce revista Vatra nu isi rezolva, laolalta cu arhiva CEEOL problema, bibliografia si referinta data de ei pune sub semnul lipsei de certitudine autoratul textului.
Cineva strain care ar dori sa citeze, apeland contra cost, de buna credinta la arhiva de renume CEEOL, poate lua plasa. Nu este nici o tragedie corectura, cu acordul tuturor partilor implicate. Stiinta literaturii nu se bazeaza pe confuzii.
Iar faptul ca un comentariu pertinent semnat de mine este cenzurat inseamna un abuz. Romania internetica este la fel de ciudata ca si Romania reala. Democratia se indeparteaza, spiritul totalitar renaste mereu.
Cu stima,
Angela Furtuna
Pe textul:
„De la studiile culturale comparative la studiile post-literare: Gilles Deleuze și gîndirea central-europeană." de Constantin Severin
RecomandatInsa nu este pentru prima oara cand pe acest site se produc astfel de abuzuri. Dreptul profesionistilor la opinie este drastic cenzurat de grupul de lobby conducator.
Pana la stabilirea adevarului, insa, nu este nici legal si nici fair abuzul comis impotriva mea. Stalin nu a murit, nici pe Agonia, nici in alte parti ale Romaniei, unde adevarului i se pune surdina pentru a nu deranja reprezentantii mafiei momentului.
Angela Furtuna
Pe textul:
„De la studiile culturale comparative la studiile post-literare: Gilles Deleuze și gîndirea central-europeană." de Constantin Severin
RecomandatVa asigur de cele mai bune ganduri.
Dar am o intrebare: puteti, va rog, identifica timpii corecti de editare a textului ce apartine distinsului coleg Severin din Agonia si ai articolului \"Postliteratura\" semnat de distinsul nostru coleg Constantin Ilie in revista Vatra, 2-03-2003 ? http://www.ceeol.com/aspx/issuedetails.aspx?issueid=587be8e6-a80e-4f57-8684-4c330eaf1f06&articleId=3da34f63-d0e9-4454-9200-e47e31055989
Ambele texte, cel semnat Severin pe Agonia si cel semnat Constantin Ilie in Vatra ddin 2003 contin fraze identice si de o lungime tulburatoare.
Cert este ca, in mod evident, numai unul dintre cei doi a fost Primul. Dar care dintre ei?
Cu cele mai bune ganduri, si in deplin respect pentru proprietatea intelectuala si pentru adevar,
Angela Furtuna
Pe textul:
„De la studiile culturale comparative la studiile post-literare: Gilles Deleuze și gîndirea central-europeană." de Constantin Severin
RecomandatCu emoție constat că mulți oameni-îngeri o susțin acum pe Anca Parghel. E un suflu de omenie sinceră în toți acești îngeri, și pentru toate acestea eu vă mulțumesc.
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
Mulțumesc, Florian,
Și eu mă gândesc mult la Anca. Gândurile noastre sunt o sursă de terapie care se daugă terapiei medicale. Iubire, medicină, Dumnezeu, totul se adună într-un câmp la presiunea căruia este supusă ființa ce luptă. Poate că va câștiga aceasta bătălie și Anca. Tare aș vrea să o mai ascult live. Cu băieții săi din band, cu Teodora Enache și Johnny Răducanu, într-un club de jazz, atmosferă blues cu convulsii, voci care traduc tot ce e omenesc, într-un mod cu mult mai expresiv decât cuvintele.
Adevărul e că numai în fața unei mari voci și a unei mari arte interpretative realizezi că toată literatura lumii este adeseori vulnerabilă în fața spiritului monumental al muzicii. În cazul Ancăi Parghel, publicul are în vedere mai ales aparițiile ei televizate din ultima vreme, care însă sunt doar un PR temeinic construit în spiritul epocii media, însă puțini au avut ocazia să participe la marile ei concerte, de jazz pur, pentru a-i înțelege anvergura vocii și a talentului.
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
gestul tău de a fi alături de suferința Ancăi Parghel este sublim, ca și pasionalitatea cu care aperi cauza empatiei și misionariatul de a sări eficient în ajutorul unui mare artist.
Din păcate, da, ai dreptate în ceea ce privește destinul și speranțele mici de supraviețuire ale artiștilor la noi. Destinul lor este acela de a arde și de a se prăbuși în indiferența generală. Probabil că aceasta ar urma să devină cândva o discuție pe care să o conducem către o posibilă tentativă de schimbare a statutului artiștilor în România (să nu uităm, bunăoară, că nomenclatorul de profesii nu \"cotizează\" cu scriitorii. Cu alte cuvinte, ei probabil există, dar nu au încă dreptul să li se recunoască munca și profesionismul, decât în timpul liber. Așadar, de aici se deduce că scriitorul este de fapt un om cu hobbz-ul scrisului, doar atât. Cât despre veniturile artiștilor - cele ce urmează muncii, iară nu cele datorate drepturilor de autor -, ce să mai vorbim. Însă, repet, aceasta e o altă discuție, pentru mai târziu)
Important, acum, este să acționam repede pentru ca Anca Parghel să poată ajunge la terapie serioasă în Occident. După două intervenții, șansa de a bloca și o metastază hepatică trebuie rapid valorificată. Mulțumesc.
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
Ești alături, asta contează, și este un mare ajutor. Indiferent de calea pe care va merge Anca Parghel, atât de mult pătimind, există porțiuni ale drumului unde urma pașilor săi dispare, pentru că Dumnezeu îl ridică pe omul încercat în brațele sale, cu Iubire.
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
ești alături de noi, cu un gând pozitiv. Astfel Binele merge mai departe.
Să avem, așadar, speranță și atitudine optimistă.
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
Sunt sigură că acum este importantă măcar solidaritatea noastră, a oamenilor de condei - care știu cât de multă emotivitate investește un artist, și cât de mult din ființa lui \"arde\", se dăruiește, se risipește, investește în ceilalți, modelează la rândul ei sensibilitatea celorlalți și gustul pentru frumos, gustul pentru iubire, generozitate, umanitate.
Anca Parghel este un astfel de om, care \"arde\" și muncește cu o rară pasiune, care creează și ridică în picioare public entuziast, săli de spectacole, cluburi de jazz, suflete de iubitori de artă.
Vă mulțumesc încă o dată pentru faptul că, prin solidaritatea voastră, îmbogățiți speranțele de supraviețuire ale acestui mare artist care este Anca Parghel.
Evreii în Talmud, ca și creștinii inițiați în sfintele taine, urmează un fir secret de filosofie a vieții: cine salvează o viață, salvează omenirea de fapt. Acestui cod cristic, de fapt, încercăm să i ne supunem, ori de câte ori unul dintre noi cade...
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
Să rămânem solidari, așadar, pentru a salva Viața, căci numai astfel, de fapt, se întâlnesc îngerii și împlinesc minunile divine.
Pe textul:
„S.O.S. ANCA PARGHEL, ACUM !" de angela furtuna
Felicitări, domnule coleg, vă citesc cu interes.
Angela Furtună
Pe textul:
„substantiv comun" de florian stoian -silișteanu
Nimeni nu a mai afirmat până astăzi în viața noastră publică și încă în mod atât de personal cele câteva trăsături care au împins până la limita unui apogeu al absurdului condiția evreului în secolul trecut. Meditația de față mă duce cu gândul la Yehuda Tagar, susținătorul filofoneticii, și la Rudolf Steier, cel care descria existența cuvintelor de foc, ce aparțin misticilor și revoluționarilor, a cuvintelor de aer, rostite de artiști, a cuvintelor de pământ, rostite de savanți, a cuvintelor de apă, rostite de oratori. Cuvintele folosite de Vlad Solomon în eseul său din revista 22 sunt încărcate de patetismul cuvintelor de foc, prin logica revoluționarului născut din starea de necesitate a supraviețuirii, dar poartă și ingrediente ale celorlalte tipuri : suplețea sugestiei metaforice le aseamănă cuvintelor de aer ale artistului, greutatea verdictelor le adaugă rigoarea analistului științific, în timp ce ordonarea metiuloasă aduce forța construcției cuvintelor de apă ce vin din gura unui bun orator.
Miza acestui text rezidă mai degrabă în cercul hermeneutic pe care îl presupune înțelegerea corectă a realității comprimate de Vlad Solomon la dimensiunile unui articol, cu atât mai mult cu cât biografia autorului și a familiei sale rămâne în back-ground-ul unui personaj decent și lipsit de stridențe, care nu opune prezentului pasionalitate vindicativă și nici metaforizarea tragediei personale. Sinceritatea empatică a autorului naște și în cititor sinceritate empatică. Dar dincolo de aceste punți de comunicare pe care stilul elegant al autorului le stabilește cu cititorul său lipsit de prejudecăți, se simte, imens și trist, continentul scufundat al umanității pe care suntem datori a o recupera în mileniul următor, pentru ca salvarea să fie posibilă.
Acest text nu poate fi citit decât în cheie empatică. Orice altă situare interpretativă conține din start o eroare.
Mult succes, Vlad Solomon, în acest eroic efort de asumare, împotriva a tot și a toate, a firescului unei identități. Drumul este greu și plin de primejdii, dar nimic nu se compară cu satisfacția de a lupta pentru adevărul tău.
Angela Furtună
Pe textul:
„Independența din noi" de Vlad Solomon
Cezar Ivanescu s-a aflat, ca invitat de onoare al Bibliotecii Bucovinei, la Suceava, acum aproape o luna de zile, pentru a lansa doua din cartile Editurii Junimea. Cu acea ocazie am realizat filmarea integrala a reuniunii - care s-a desfasurat cu sala plina -, si detinem si numeroase fotografii, plus inregistrarea audio a evenimentului, unde vocea inconfundabila a scriitorului se evidentiaza perfect. Daca cineva se ocupa de construirea unei arhive a marelui poet disparut, va stam la dispozitie cu materialul documentar. Singura arma a adevarului acestui om va fi, ca intotdeauna, furnizata de documente scrise, vizuale, auditive.
Epoca pe care o traversam este extrem de confuza si bantuita de suprapunerea unor valuri de conflictualitate uriasa, unele venind din totalitarism, altele iscate de tranzitie si lupta pentru afirmarea nonvalorilor. Numai adunand fragmente de istorie orala si marturii, construind capitole de realitate, se poate ajunge la adevarul unui om, asa cum a fost el, atat pentru familie, cat si pentru istoria literaturii romane.
Condoleante familiei indoliate si prietenilor lui Cezar Ivanescu,
Angela Furtuna
Pe textul:
„Cezar Ivănescu: hulit în viață, refuzat în moarte" de Miron Manega
RecomandatSi in plus, nota bene, nu a fost genul de inzestrat cabotin de care e plina straduta literelor romanesti...Dar nu vreau sa divaghez tocmai acum. Asa ca pun aici un Punct necesar.
Pe textul:
„Leontina lui Gheorghe Craciun" de angela furtuna
