Seară de iarnă murată în toamnă,
Soare de sânge și ciori de cărbune,
Toate-s pe dos, mirifică doamnă,
Uscat, fără tine, departe în lume...
Tămâia dulce a coapselor tale
Adie în gând, pierdută
Cine-și mai aduce aminte
Când nu știam nici măcar câte urechi aveam,
Dar înotam fericiți departe de țărm...
Mama respira pentru noi,
Inima bătea în contratimp cu muzica,
Exista lumină,
Mai
Veghez un fleac scobit în veșnicie,
Vânt prăfuit cu gust de piatră gri,
Iubirea e doar o polifonie,
Amanta celor care vor muri.
Vibrează-n piept astăzi mai mult ca ieri
Sufletul cu-ale sale
M-a zgâriat trandafirul,
Și- a scos colții vegetali din tulpină -
Catifea roșie
Odihnită în celofanuri scârțâitoare
Îmbobocit - adică smuls cu mâna de zidar a florăresei.
E frig
AC