Spovedania preotului
Seară de iarnă murată în toamnă, Soare de sânge și ciori de cărbune, Toate-s pe dos, mirifică doamnă, Uscat, fără tine, departe în lume... Tămâia dulce a coapselor tale Adie în gând, pierdută
Viata din prisma
Cine-și mai aduce aminte Când nu știam nici măcar câte urechi aveam, Dar înotam fericiți departe de țărm... Mama respira pentru noi, Inima bătea în contratimp cu muzica, Exista lumină, Mai
Priveghi
Veghez un fleac scobit în veșnicie, Vânt prăfuit cu gust de piatră gri, Iubirea e doar o polifonie, Amanta celor care vor muri. Vibrează-n piept astăzi mai mult ca ieri Sufletul cu-ale sale
Florarie ambulanta
M-a zgâriat trandafirul, Și- a scos colții vegetali din tulpină - Catifea roșie Odihnită în celofanuri scârțâitoare Îmbobocit - adică smuls cu mâna de zidar a florăresei. E frig
Balada culinara
Într- o dimineață cu parfum de clătită Bobul de piper căzut din plic Și-a rentâlnit mult-râvnita iubită. Bucată borțoasă
