Andu Tugui

Idee frumoasa insa ar fi si ceva reprosuri tehnice. De exemplu daca Ragnarok e un moment depasit ca timp Odin nu mai poate face cataracta caci se odihneste de mult in burtica lupului, fatul lui Loki. Si a doua chestie : daca tot facem supa de mai multe mitologii, mergeau mai multi zei si din altele, asa pentru pigmentul poeziei.

Iti multumesc pentru vorbele frumoase. Cat priveste problema comentariilor la o poezie lucrurile stau cam asa dupa parerea mea : in general lumea care isi depoziteaza scrierile pe site-ul asta face de fapt o oarecare concesie la propria intimitate. Asta pentru ca fiecare pune in cuvinte trairile, sentimentele, senzatiile lor pe care le socotesc mai deosebite, definitorii pentru ei, ca suflete de oameni. Un comentariu negativ poate fi apreciat ca just, dar probabil va fi primit cu strangere de inima (totusi e bine sa fie facut!). E cumva sentimentul ala pe care l-ai avea la doctor, daca dupa ce te-ai dezbraca doctorul ar rade de vreo particularitate anatomica de-a ta. Hai sa fim realisti: exista macar putina vanitate in decizia de a ne pune gandurile pe acest site. Am vrea sa mai fie oameni care sa simta si sa gandeasca ca noi si sa ne aprecieze totodata. De multe ori este o dorinta inconstienta. Mai rau decat comentariul negativ (dar just) este comentariul superficial si pretios. De exemplu \"Mda, este o poezie acceptabila\". E o propozitie inutila. Tu astepti o rezonanta ceva, o actiune in universul tau indepartat, dar primesti ceva caldut. Cred ca asta e cu adevarat frustrant. Multe comentarii pe care le-am vazut aici suna cam asa : \"A,B,C,...D\" , unde A,B si C sunt de obicei : elegant, subtil, armonios, sensibile etc. , iar D este ceva de genul : ca de obicei, cum scrii tu tot timpul samd. Sunt vorbe goale dupa parerea mea.

Ce sa fac Codrule Maria Ta daca gandesc si simt cacofonic? Asta e, vorba lui Bula.

Imi place sa cred ca in poeziile tale fiecare vers infatiseaza o actiune care se desfasoara cam la 2m de cea anterioara. De asta poate daca cineva ar desena poezia asta, la sfarsit pe foaie ar fi o camera patrata cu un pat in centru fix la doi metri de orice \"cotlon\" al ei.

Poezia e clar strabatuta de un feeling grosut al autoarei. Asa ca prietene Cristi de la Fagaras nu mai baga comentarii din astea din categoria \"Uite si io tot cam asa simt\". Genul asta de comentariu atenteaza cumva la intimitatea celui ce scrie poezia.

Si totusi ce-are popa saracul de-a face cu treaba asta? E si el un fel de functionar pana la urma. Cererile si reclamatiile se fac mai sus.

Real, destul de ingrijit, dar prea banal

Cat de roman mai esti si cat de roman ai fost ?

Daca n-ar fi monstroasa probabil ca poezia ar fi excelenta. In ceea ce priveste chestiunea cu socatul cuiva pentru a-i destepta oaresce trairi problema s-ar putea sa fie mai complicata. Romanii sunt in general niste chestii traumatizate. Altfel spus socandu-i risti sa-i infricosezi, dezgusta si atat. Adica ai putea esua acolo unde mieluseii zburdand pe pajiste pot fi cheia. Si inca ceva : la anumite televizoare nu se recomanda repararea cu ciocanul

Pe de-o parte fapta de a-ti pune toate problemele astea de-a valma coincide in esenta cu o fotografie. Surprinzi terminatiile ramurilor mereu miscatoare ale sufletului tau in momentul scrierii poeziei. Este mai degraba o radiografie a sufletului decat un caiet de sarcini. Pe de alta parte cred ca n-are rost ca sa mai scriu poezii atata vreme cat le scrii tu asa.

Cred ca faci bine cand inlocuiesti uneori jungla de senzatii pe care o redai absolut virgina cu mai mult fier in idei.

Ca sa n-o mai lungesc cu alte treburi ma rezum la \"genial\". Mai multa forta ca intr-o intreprindere de utilaj greu.

In primul rand nu mi-e clar unghiul din care trebuie privit acest text. Avand in vedere ca este un site al poeziei cred ca se integreaza bine in decor. Exista in o abordare neeficienta a lucrurilor. Constatarile tale, presupus facute de un ins oarecare, l-ar imbogati pe acesta si i-ar intari sentimentul propriei identitati. DAR ele trebuie sa raman niste constatari, picaturi de apa vie care sa-i/sa-ti dea putere. Tendinta ta si a altora care scriu poezie de calitate pe acest site este de a-si insusi constatarile lor bazate pe sentimente si general pe senzatii, ca adevar absolut. E o greseala fata de propriu-ti spirit. Aceste franturi de adevar educa de fapt BUNUL SIMT, de multe ori singura arma in intelegerea lumii complicate din jurul nostru. Sunt un instrument nu o lege absoluta. Lumea asta e o mixtura mult prea complicata ca sa poti trai numai pe baza soaptelor sufletului tau uneori si ele contradictorii. Cat timp este vorba de poezie , de viersul sufletului totul este in regula. Dar ce faci tu si multi altii este aplicarea modului de a visa prea mult in viata bruta de zi cu zi. Aici trebuie trezit si omul cavernelor, animalul social ca sa-si dea si el cu parerea. Un tip destept spunea foarte bine ca poezia reprezinta aripile sufletului omului. Dar ca orice pasare sufletul are nevoie de ochi ca sa zboare mai mult decat de aripi. Poate o sa te gandesti la spusele mele si o sa vezi in timp ca exista adevar in ele. Si nu uita ca OMUL SECUNDEI, eul tau proiectat in fiece clipa ce se scurge, e sluga visului tau de a fi un om mai bun.

Doua treburi: care este probabilitatea dintr-o suma de cazuri absolut aleatoare ca Evei sa-i pese in vreun fel de chestia asta ? Si doi: este ea sau nu unguroaica ?