Andu Moldovan

Dorule, zici bine, dar marea mea are un fel al ei de adresa fara timbru, ce sa fac, sunt un catar batran si personalizat :-)
Multumesc de lectura si de incurajare.

Mihai, iarta-ma ca ma bag si eu aici ca o fiinta, dar vreau sa te intreb unde oare a disparut iubitul meu grigore de cand n-am mai trecut pe aici? Intretimp ti-au crescut si tie tuleiele sper. Asta asa, ca sa vezi ca ma gandesc la grigore, deci gandesc, dubito ergo cogito, cogito ergo sum... si nu oricum, ci intens, ritmic si penetrant, ceva ca o iubire devianta, un fel de deviant grigore lovissimus.
A murit oare grigore in the meanwhile? A murit oare grigore ca amintirile din copilarie, adica fara sa ne dea de stire, este intrebarea care, vreau-nu-vreau, ma va famanta pana cand voi primi certitudinea fie a vietii lui in deplina sanatate sau dimpotriva, a mortii sale cum va fi fost ea, eu nu mi-o pot imagina altfel decat grigorissimus extremis.
Inutil sa-ti mai spun ca reactia mea este viscerala deoarece am declarat-o intr-un poem de pe vremea lui allmighty ca \"iubesc barbatii mai ales pe cei cu numele grigore\". Eventual cu pseudonim de femeie, sa zicem barac grigore, e doar un exemplu la intamplare.

Daca a scris Firica aici acum o sa trebuiasca sa recit iertarea de somn de nouazeci de ori. Ma apuc de maine, 2 decembrie, ca alegerile tot gata-s si o sa facem laba cu doua maine drepte. Ca nu mai sunt in stare insa, asemenea lui Apolodor din Damasc, e alta poveste...
Iar voua Ioanelor si Danelor mele ce as mai putea sa va mai zic din cele nespuse inca? Hmm... Il las pe Potra inainte sa-l paleasca somnul si pe el.

\"satirule\" as fi spus mai degraba cu riscul de a fi acuzat de plagiat in loc de plicticoasa enumerare \"Ticălosule, raționalule, blasfemiatorule, cinicule, om rău ce ești\". In rest, un text din care nu am retinut decat multimea aproape numarabila (in sens matematic) de virgule si cea vaga (in sens peiorativ) de exprimari holistice. Am citit un text-sforait de sportiv adormit la vestiare care deranjeaza pe cei ce vor sa doarma chiar acolo iar pe cei treji nu reuseste sa-i mobilizeze in aceeasi limba.
Un corifeu mut de perplexitate al colectiei de poezii texte religioase.

parca parca m-ai mai prins pe chestia cu cheia, in rest in top direct pe primele locuri la capitolul voma, purgatia & friends. se pare ca d-alde ca tine sunteti nemuritori sau cand mai moare cate unul invie cu alt cnp si tot asa etc ca godzilele alea mici si rele. singurul cuvant care lipseste din poem este sictir dar iote ca-l scriu eu. samuraiule? recycle bin ce, nu se mai poarta mitzo?

Mie mi-a placut intotdeauna ca pe agonia s-a facut si multa educatie, nu doar simpla literatura. Uite, acum nia gaseste de cuviinta si ii face niste educatie ecaterinei si asta e un lucru mare, mai ramane sa priceapa fiecare ce are de priceput si totul e pus pe roate.
Textul mi se pare prea frust pe gustul meu actual, de parca eugenia s-a saturat de tramvaie esuate prin depozite cu alune si incepe cu chestii de genul
\"ca un vultur fara prada ma simt in deriva parcurg trotuarele cu o lentoare de broasca testoasa\" cerand un sprjin indraznesc sa il numesc exagerat din regnul animal in doua versuri care impart aceeasi miscare\" are tot poemul acesta un sictir de parca eugenia scuipa toate cojile de seminte literare care i-au ramas printre dinti in ultimii hai sa zic, cinci, sase ani de pus burta ei ezoterica pe carte. Sigur ca ea ne arata mereu ca stie sa scrie si nu oricum, ci cu acea naturalete care te prinde cand citesti, te ia si te duce de mana fara sa simti vreo constrangere, insa pericolul zic eu ca pandeste acest gen de scrieri venite din partea unui astfel de autor si anume o alunecare spre comercial, un frau lasat prea liber imaginatiei metaforice si o siguranta de sine care, in cele din urma cel putin mie, mi-a lasat gustul lecturii unui fel de businees plan
Parerea mea

Frate Sile eu cred ca vine criza la anul si peste noi si o sa ne mai linistim, ca tare ne-am mai ambalat in ultima vreme.

Un poem cu greutate, mijloacele estetice folosite cum trebuie pentru comunicarea mesajului subliminal. Un poem care exercita o fascinatie vecina cu hipnoza \"așa te recunosc: te-am pipăit
precum sugarul mut dat lumii oarbe\"
Inca si mai interesant, trezirea intarzie, imi place aceasta lipsa de finalitate, oarecum un numitor comun al poemelor lui Vasile (desi sunt destul de multe si altfel dar astea imi plac mie :-)
\"îmi este frig
și dau să mă ridic
nu pot urni prin cioburi carul mare\"
Ei bine poezie mama ei!
P.S. Si cand ma gandesc ca mie mi-au furat muscata din fata casei. Oameni a-simbolici!

Consider sa va salut cu o plecaciune daca tot faceti referire la mine in comentariul Dvs. si anume cu atata eleganta. Da, si eu ma bucur cand vad oamenii de toate semintiile cum apreciaza fenomenul literar.

Corina Papois incet dar sigur isi faureste nu o imagine literara, ci un mall. Ea sta undeva la intersectia dintre paing si musculita si arunca sageti bilingve intr-un spatiu literar permisiv ca o planseta pe care altcineva, in anul de gratie o mie o suta si ceva, isi desena nesomnul.
Marturisesc ca am urmarit destul de atent evolutia acestei autoare nu doar din curiozitate, ci pentru ca textele ei de debut aveau acel ceva misterios pe care l-am intalnit la mai toti autorii importanti din diaspora. Insa textele ei recente (de cand a fost luata in seama) mi-au produs o dezamgire pe care nu ma dau in laturi sa o afirm acum. Am constatat o deviere spre literatura comerciala.
\"For passion the world is bound\" dar nu \"buzele se tuguie in bezele trasnind a sarutari de peste congelat\" astea sunt versuri de british housewife with some education in her fingernails.
Concluzie:
Un poem prea comercial.

Victor Potra este poate una dintre cele mai inteesante achizitii hai sa le numesc asa ale site-ului de cand nu am mai calcat pe aici. Deocamdata insa este excesiv haotic, intr-un fel anume imi aminteste de cheevas tot la tinerete insa sunt inca punti pe care Victor nu le-a trecut la vremea cand cheevas aplica pentru postul lui apolodor din damasc. O sa mai citesc, ma voi stradui desigur, insa Potra face deseori mult zgomot pentru nimic si imi perturba lectura (nu ma refer la comentarii ci la texte) dar nu renunt eu asa usor. Pe text, sumarizand, prea multe elemente de legatura frivole, prea putin lirism (nu ca as fi un adept, dar nuin forma asta), prea schematica abordarea, la o tigara. Poate prinde la unii dar pe mine ma lasa rece. Un fel de bravada literara pe cai mari care in lumina ultravioleta devin gandaci rosii de bucatarie.

Felicit din tot sufletul pe autorii prezenti cu lansari de volum la acest targ semnificativ de cultura (suna ciudat, nu?) si mi-as dori sa fiu invitat intr-o buna zi lasata de Dumnezeu care sa fie si in my life span la o inmormantare: cea a orgoliilor literare. Am vazut si simtit prea multe de mi s-a acrit.
Succes tuturor mi-as fi dorit sa fiu acolo dar voi fi pe alte meleaguri insa cu gandul la voi.
Sa va dea Dumnezeu pasiune!

Diana sincer nici eu n-am inteles pentru ca nu prea inteleg ce scriu si nici nu ma chinui dar oricum ar fi propozitia respectiva poetica sau nu n-ar trebui rupta in doua asa cum faci tu in citatul respectiv, parerea mea. Mersi de apreciere.

Leonard, ce sa zic, negasind pe agonia rubrica \"mult prea personale\" am postat si eu la \"personale\".
Oricum, orice asemanare cu persoane reale este pur intamplatoare.

Mersi Emile, tu ai fost intotdeauna prea bun cu mine, nu stiu daca pe vremea aceea la care faci aici referire comentariile mele erau ceva mai mult decat nimic. Ce pot spune dupa rehab este ca mie poezia imi place si voi ramane un consumator, din acest punct de vedere pot sa apara volumele de versuri si cu avertismente de tipul celor de pe pachetele de tigari (pe care nu le mai folosesc) si tot voi cumpara si consuma poezie, la acest viciu nu voi renunta.
Desigur, regret si eu ca o sumedenie de autori cat se poate de interesanti nu mai posteaza pe agonia si nu vreau sa incep sa dau nume chiar si asa, doar din memorie ca ar iesi o chestie gen yellow pages dar cred ca situatia e una tranzitorie. Daca am invatat ceva in viata asta este ca nimic nu sta pe loc. Doar moartea \"fiindca vorbeste de una singura\" cum scriam candva in \"querida\". Odata m-am gandit chiar sa rog colectivul editorial sa ma mai ierte o data si sa-mi redea textele vechi, dar am zis ca nu as fi indreptatit sa le cer asa o chestie, atata vreme cat eu am fost cel care a facut ce-a vrut si totul a fost doar o consecinta a actiunilor mele. Asta a fost ce a fost iar acum este ce este. Deci, sa ne citim cu bine.
Stimata (stimate) Lee Miller, prefer sa ajungem sa ne cunoastem intrucatva mai indeaproape (cu atat mai mult cu cat afirmati in bio ca sunteti din Valcea) inainte sa va raspund unor interogatii oarecum insinuante de tipul celor gasite in comentariul Dvs. Cu scuze.
Bobadil

Oarecum clasica, oarecum moderna, oarecum oarecum.
Oarecum acelasi semn de intrebare care, pana nu se indreapta de spate si da capul pe spate, e still poezie. Cred ca la minimalismul acesta lipsit de orice urma de evocare putea foarte bine sa ramana acasa acel \"intotdeauna\", parerea mea.
Andu

șanse carevasăzică
Sorry

deci textele care vor fi supuse criticii raman o surpriza (sau nu le vad eu?) ceea ce ne confera noua celor mai putin obisnuiti cu spontaneitatea criticii prea putine sansa sa zicem si noi acolo, ceva cu un sens minimal?

Zic sa fie intr-un ceas bun, nu de altceva dar lucrul adevarat i se intampla omului in viata mereu a doua oara, asa spun nu eu ci e preluare din Mircea Eliade & such. Sustin acest demers cu ce pot si eu, acolo.
Andu

Alde ca mine cu -20 putem sa venim si noi sau ne dau bodyguarzii de-a dura afara pe scari?