anatomia nonpersoanei. / dissolutio persona (1)

anatomia vieții mele trece printr-o mare criză telefonul sună și uit să răspund amabil oasele mele m-au întrebat într-o zi frumoasă dacă îmi mai trebuie colivia lor zăbrelită ligamentele m-au bântuit încrucișându-se dezlegate de ele însele și de tot trupul mușchii au făcut cum au vrut mușchii lor fără să mai ia în considerație neuronii doar inima ochii și tălpile mai umblă terminațiile nervoase se inervau singure oasele au năvălit în afară înjurând cartilajele încercau să nu scârțâie dur gâdilau în tălpi mușchii și retina ternă inima râde cu dinții frânți în pulsații sufletul mă imploră să mă ridic și să merg cârjele roz dau bine unei nonpersoane