Poezie

Cimitirul sentimentelor...

1 min lectură·7 martie 2007

Mediu

Mormântul ei adânc

amenință să mă distrugă...

Sigur vrea să scape

dar mai tare se scufundă...

Crește cu fiecare pas al tău

și mă inundă

nesfârșita ură...

Vrea să se dezlănțuie

căci e mai ușor decât să ierte...

Deși sunt veșnic alăturate,

una-i cu spini,alta, cu flori;

o lumânare arde vie

alta se va stinge în curând

și doar speranța o va reaprinde...

Dar s-a stins încet și sigur

iar iertarea a murit...

Adierea vinovată ai adus-o tu

iar ochii tăi au aruncat cinism...

Mormântul cu flori e pustiu

iar cel cu spini l-a incolțit...

Da...ura a scăpat...

Catedrala viselor mele

e acum un întins cimitir...

Cu piatra ei grea de mormânt,

aici odihnește de curând,

iubirea...

Și-am îngropat iubirea

Adânc in sufletul meu rece

Și-am ingropat și fericirea,

Odihnească-se în pace...

Peste cimitirul negru,

cad stropii mari de lacrimi

și fulgeră mereu doar cu suspine...

Te strig...și nu răspunzi...

Te-am iubit...și nu mă crezi...

Te urăsc...și suferi...

001.961

Andrici Andreea. “Cimitirul sentimentelor....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrici-andreea/poezie/235571/cimitirul-sentimentelor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.