Imi aduc aminte...

Imi aduc aminte cum incercam in van sa mint soarele ca inca nu e dimineata, cum priveam stinghera cerul din tavan si stiam ca timpul, far-a trece, ne ingheata... Imi placea sa-ti magai pleoapele incet, vibra sufletul tau cand te-atingeam, imi doream atunci sa-ti intru-n piept, sa-ti ajut inima sa bata cand se oprea... Ma-ntrebam adesea... Oare stii ce simt? Si mai des ma-ntreb ce simti... De-as putea s-alung tristetea Ce m-apasa-ntre peretii acestia stramti... Ne plimbam de mana in amiezi tarzii, si nu vorbeam de noi...numai de altii si de cladirile la fel, caramizii... Iar despre noi vorbea vantul...si altii... Si-mi parea absurd sa-ti spun ca te iubesc, daca toata fiinta mea tipa ca te ador! Mi-erau gandurile insirate langa tine si nefiresc...nu le-auzeai... Ce-am facut cu timpul nostru? Spune-mi! L-as fi inchis in mine! L-as fi ascuns! Am pierdut chiar si iluziile... Traiesc far-a trai, pustie si iubind o lume criptica, o viata imaginara in care tu nu treci mijind pe langa mine, fara sa te doara...