Se scutură cireși de floare
Se scutură cireși de floare; Sunt prinsă în capcana florilor.... O amintire ce mă doare Îmi străbate sufletul, ușor... Părul meu se unduie În bătaia vântului alert, Visul meu se naruie Și
Negru
Negru adânc, mangâietor, Negru blând și zâmbitor... Negru plâns, înlăcrimat, Negru stins și negru mat... Negru fericit sub dese gene, Negru infinit aștept al tău sfârșit...
Zambesti...
Incertitudine și suferință Ce inundă a ta ființă, Dragoste și ură Ce pătrunde-a ta făptură... Dar, frumoaso...tu zâmbești Ochi-ți limpezi îi ferești De lumea ce te înconjoară Și-ți face
Ganduri...
Fii a mea nemurire! Lasă-mă să te răsfăț! Cum să dau de fericire, Tare-aș vrea să mai învăț! Lângă mine stai, candoare! Din ochi șterge-a ta stupoare! Liniște...adoarme-mi visele, Să-mi
Tristete
Ca sufletul ce-mi alunecă-n neant, Ca cerul cu sclipirile-i de diamant, Ca îndrăgostitul ce plutește în delir, Îmi apun, în inmă, trainice simțiri.... Cum luna se cuibareste, divină printre
Ca un haiduc
Ca un haiduc eu ma ascund În pădurile de stele În adâncul lor pătrund În vremurile grele... Și rănile-mi oblăduiesc Cu lacrimile frunzelor Iar amintirile-mi soptesc Că a venit iar timpul
Fericire
În nefericirea mea plutește-o umbră de speranță, Un strigăt surd, o alură ce mă ține-n viață; În încăperea goală, ecoul strigă spre a-l auzi, În lume multe flori divine se vor ofili... În inima
Versuri
Ploaia măruntă mă scufundă În safirul ochilor tăi...mă inundă... Doar o clipă pot zâmbi la al tău surâs, Primul ce se ivește pe chipul tău tăcut și plâns... Și-o lacrimă de fericire se
Ce-mi inspiri tu mie...
Soare pal în fața ta, Raze blânde, catifea, Peruzea din ochii tăi, Sorginte-al melancoliei... În depărtare-o stea răzleață, Ca și tragica ta viață, Zi frumoasă, ca și roua de pe flori, Rai
Ochi albastri
Ochi albaștri, lacrimi sure, Zâmbet aspru, vorbe dure, Un surâs poetic și placid Pe-al tău chip plăcut și candid... Și-o umbră de candoare Se prelinge pe-a ta inimă străină Și-acea pată de
Cimitirul sentimentelor...
Mormântul ei adânc amenință să mă distrugă... Sigur vrea să scape dar mai tare se scufundă... Crește cu fiecare pas al tău și mă inundă nesfârșita ură... Vrea să se dezlănțuie căci e mai
