Poezie

Simpla Căutare a Lumii

1 min lectură·26 octombrie 2004

Mediu

nu știu pe care drum

sau în care clipă –

am pierdut cu adevărat revelația misterului…

nu știu când au dispărut

profunzimea și lumea de dincolo de nori..

și nici cum le-am înlocuit

cu replici palpabile de prin cameră…

nu știu cum secunda și fumul

și părul tău negru – răvășit -

au devenit dragostea…

nu știu cum a născut ideea de pe chipul meu -

încruntat, apăsat asupra lumii -

replica divinului, a hazardului, a determinării…

nu știu prin ce puteri reușise

foaia aceea cu poezia lui Nichita

lipită strâmb de perete

să devină însuși Cuvântul…

și toate tenebrele astea ale originalului

aruncând fiecare peste mine o lumină difuză

care era chiar Lumina…

toate – înverșunându-mă

să nu ard, să nu strig, să nu cred

să-ntorc pe acel nesăbuit drum

să mă păstrez cu grijă,

să nu mai pierd –

să nu mă mai simt jefuit

sub nu știu care clipa

013.460

Andrei Toma. “Simpla Căutare a Lumii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-toma/poezie/91961/simpla-cautare-a-lumii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

andrei, bun venit pe poezie.ro;

observatiile si sugestiile mariei(mag) sunt binevenite, cam asta a fost si parerea mea.

succes.