Sfârșit de joc
ziceam ceva de fulgi din frunze,
fumul de țigară se risipea metodic printre mese
nu , ăștia nu există, e sigur
mi se spune ,
sau poate de rouă, m-am apărat eu
***
ceea ce e magic
e spart și risipit prin lume –
aruncat pe tainice drumuri, nebănuit
și răsfirat peste ecouri
adus uneori de valuri, ascuns în florile de salcâm
intuit de aer, pe
***
câteodată, când versurile nu se răsfrângeau asupra foii,
când gesturilor tale nu le dădeam un înțeles
decât pentru ploaia mea amară de măști
câteodată când era așa de simplu, doamne
să
***
când vine timpul ăsta al cuvintelor
și acoperă ca o ceață halucinantă
rostul încă neînceput
al vreunui gest – răsărit aiurea în ceasul zilei…
când vine timpul ăsta al malurilor
de
Simpla Căutare a Lumii
nu știu pe care drum
sau în care clipă –
am pierdut cu adevărat revelația misterului…
nu știu când au dispărut
profunzimea și lumea de dincolo de nori..
și nici cum
***
mâine,
timpul va reîncepe…
încep iar să te caut,
încerc iar să te nasc…
mâine, lupta va reîncepe
ochiul va vrea din nou să vadă
gura va vrea din nou să cunoască;
ascunderea va
***
bizar început de zi…
noaptea a plecat greu
și mi-a adus cu ea un sentiment cunoscut de oboseală
de mirare nestârnită, frustrare prinsă în timp –
toții anii ăștia nu m-au învățat nici
