Poezii

Sfârșit de joc ziceam ceva de fulgi din frunze, fumul de țigară se risipea metodic printre mese nu , ăștia nu există, e sigur mi se spune , sau poate de rouă, m-am apărat eu

*** ceea ce e magic e spart și risipit prin lume – aruncat pe tainice drumuri, nebănuit și răsfirat peste ecouri adus uneori de valuri, ascuns în florile de salcâm intuit de aer, pe

*** câteodată, când versurile nu se răsfrângeau asupra foii, când gesturilor tale nu le dădeam un înțeles decât pentru ploaia mea amară de măști câteodată când era așa de simplu, doamne să

*** când vine timpul ăsta al cuvintelor și acoperă ca o ceață halucinantă rostul încă neînceput al vreunui gest – răsărit aiurea în ceasul zilei… când vine timpul ăsta al malurilor de

Simpla Căutare a Lumii nu știu pe care drum sau în care clipă – am pierdut cu adevărat revelația misterului… nu știu când au dispărut profunzimea și lumea de dincolo de nori.. și nici cum

*** mâine, timpul va reîncepe… încep iar să te caut, încerc iar să te nasc… mâine, lupta va reîncepe ochiul va vrea din nou să vadă gura va vrea din nou să cunoască; ascunderea va

*** bizar început de zi… noaptea a plecat greu și mi-a adus cu ea un sentiment cunoscut de oboseală de mirare nestârnită, frustrare prinsă în timp – toții anii ăștia nu m-au învățat nici