Nascut: 24.10.1982, Lugoj
Scoala (inclusiv liceu): Lugoj
Actualmente: doctorand cu frecventa la Universitatea "Politehnica" Timisoara, centrul Multimedia
Bună! Ce mai faci, cum o mai duci?...
Ce întrebări stupide! Iartă-mă, dar nici nu știu cum să încep, de când nu am mai fost pe aici. E numai vina mea, dar știi cum e viața asta!... De fapt, nu, nu
Dănuț îl iubește mult pe Moșu. Moșu e cel mai bun prieten al lui. Așa a fost dinainte să își aducă el aminte. Prima lui amintire este o barbă căruntă plutind deasupra; a pus mâna și s-a zgâriat
Drumul către casa ta trece prin fața ferestrei mele. Dacă a fost un lucru bun, sau nu, decide tu.
Ciudat mai e și orașul ăsta! Adică orașul, în general… Treci zilnic pe lângă câteva zeci de
Nu era frumoasă. De fapt, nu pot să spun că era măcar drăguță. Cu toate astea, avea ceva deosebit, ceva care mi-a atras atenția. Un „nu știu ce”, cum ar spune francezii.
Prima oară m-am întâlnit
Nu ți-am spus-o niciodată, deși aș fi vrut, de-atâtea ori. Nu ți-am spus-o pentru că nu vroiam să te simți obligată să mă asculți, să alegi între a face ce vrei tu și ce vreau eu. De fiecare dată
Ieri dimineață am realizat, pentru prima oară în viața mea, cât de singur este omul. Mare scofală! veți spune. Auzim mereu aceste cuvinte în viața de zi cu zi și ne-am obișnuit cu ele. S-au
Pe când aveam 9 ani, am descoperit adevărata putere a dragostei. Dacă de obicei, modelele timpurii de viață ne sunt părinții, în acest caz, bunicii din partea mamei mi-au servit această
S-au întâlnit la un spectacol de balet. Când a căzut cortina, s-au aprins luminile și unul de reflectoare bătea exact pe ea. A fost atât de fermecat de frumusețea aceea nepământeană, încât după ce au
Se mutase în blocul 37C de pe strada Speranței de două luni, dar nu schimbase încă nici o vorbă cu niciunul dintre vecini. Nici atunci când administratorul blocului, un bețiv mic, gras și chel, pe
Privesc și tac, în fața frumuseții tale,
Admir sublimul, ce mă lasă fără de suflare,
Mă-nchin icoanei ce mă-nvrednicește cu-o privire;
Un zâmbet, doar... și pot să plec spre nemurire!
Ușa compartimentului glisă scârțâind și un glas tremurat întrebă discret:
—Aveți vreun loc liber?
Femeia se uită în jurul ei instinctiv, ca pentru a fi sigură, și abia apoi
Stătea întins în mijlocul străzii și se uita la cer. Nu-l mai privise demult! În jurul lui se adunară oameni care-l priveau curioși, dar își zise să mai aștepte, să se mai odihnească puțin…
AT