Andrei Ternauciuc

Multumesc de aprecieri.
In incercarea mea de perfectionare, insa, o sa te rog totusi sa elaborezi putin acel \"dar, pe parcurs...\", ca sa iau aminte data viitoare.
Cu respect, autorul.

Nu cred ca vei vedea prea curand Camere Albe aici, pentru ca desi e una dintre preferatele mele, e putin cam lunga (4 pagini tehnoredactate) pentru cineva care ajunge aici din intamplare. Si oricum, am vrut sa incep cu inceputul, Doua Mere fiind una dintre primele patru povestiri scrise de mine si nu chiar rea. Vor urma poate si altele...
In privinta imprevizibilitatii finalului, daca vei citi mai multe de la mine, vei observa ca e omniprezenta. E cartea mea de vizita. E acolo pentru a lasa cititorul cu ceva, cu o impresie, cu orice impresie.Altfel, vine Uitarea...

Ce zici atunci de Lipseste Femeia de Serviciu? Sunt curios daca ii ghicesti sfarsitul si la aia... Camerele Albe nu se vroiau a fi complet imprevizibile, ideea era, asa cum am enuntat si la inceput, singuratatea omului in fata bucuriilor si tristetilor vietii. Daca m-ai citit indeajuns de mult, probabil ca vei \'ghici\' (mai degraba vei intui!) sfarsitul la orice povestire. Esenta sta insa in spatele semnificatiilor imediate ale epicului. Intrebarea pe care va trebui sa ti-o adresezi nu e \"Ce?\" sau \"Cum?\" ci eternul \"De ce?\"

Eu scriu pentru că trebuie să mai vărs din paharul unde furtuna cel mai adesea se transformă în uragan... Este supapa mea de siguranță, prin care tot excesul sentimentelor (în general, negative!) se revarsă asupra lumii, golindu-mă de durere. Pe unii durerea îi face vii: va asigur că dacă e prea multă, îmbătrânește inima până când nu mai bate.

Joe, aș vrea să fiu primul tău pacient... Unde semnez?

Vă mulțumesc că v-ați riscat să citiți un ilustru necunoscut... Și mai ales, mă bucur că v-a placut!

Ca să o liniștesc pe Hanna, nu e bazat pe un fapt real, ci pe mai multe. E bazat pe toți acei oameni \"mici\", pe lângă care trecem pe stradă sau la serviciu, sau oriunde fără să îi băgăm în seamă și care au și ei familiile, bucuriile sau dramele lor. Sara și Tăciune nu există acum decât în inimile noastre.

Ca o altă sursă de inspirație sunt știrile în avalanșă de acum vreo două ierni în care zeci de români au murit din cauza improvizațiilor de sobe, intoxicați cu monoxid de carbon...

În final, vreau să vă spun că tocmai mi-ați făcut viața mai grea, pentru că nu o să-mi mai pot arăta fața pe Agonia fără să fi scris ceva care să se apropie cât de cât de Lipsește... Sper să nu vă dezamăgesc ;)

Numai bine. Autorul.

Imi pare rau sa o spun, dar de data asta, anagrama nu ți-a mai ieșit așa de bine. \'Remoata\' are o sonoritate deranjanta, cel puțin pentru un nume.

În rest e bine, atmosfera creată este adecvată, totuși, unele detalii sunt irelevante (gardul din spatele cimitirului[...]era alcătuit din plăci de beton armat), iar expresia \'unde pe suprafața unui lichid, unde ce o inundau\', după umila mea părere ar trebui revăzută.

Suspansul e bine dozat, revelația are loc în momentul când intră în scenă coasa și se explică ciudățenia numelui.

De asemenea, mi-a plăcut în mod deosebit conceptul de \'avatar al morții\'.

Ca ultimă observație, nu știu alții cum sunt, dar eu m-am cam săturat de imaginea clasică a morții, cu coasă și glugă. De ce nu ar fi la costum și cu o drujbă în mână? :)

Era să uit! Nu știu cât de eficient este să explici totul în comentariu... E ca o problemă de algebră ce are scrisă rezolvarea în josul paginii. Poate fi utilă, dar unde mai e distracția?! Poate ar trebui să incluzi precizările în text, ca niște aluzii fine și să ne lași să tragem propriile concluzii. Ar ajuta la orgoliul nostru...

Numai bine și vânt din pupa!

Pentru cei mai puțin familiarizați cu astronomia, în sistemul solar, Pământul este plasat între Venus și Marte, din punct de vedere al distanței față de Soare, Venus fiind, dintre cele trei planete, cea mai apropiată de acesta.

In primul rand, vreau sa multumesc tuturor pentru interesul aratat povestirii mele, e pentru prima oara cand sunt in centrul atentiei pe Agonia. Multumesc d-nei (d-soarei?) Dana pentru steluta. Ma opresc aici cu multumirile pentru a nu ajunge in situatia jenanta de a scrie un comentariu offtopic la textul meu.
Domnului Vlad trebuie sa-i explic faptul ca nu am inca experienta necesara de a ma aventura la proze de mari dimensiuni, pentru ca am incercat si inca nu am ajuns la un rezultat satisfacator. Poate in curand, cine stie...
Si nu in ultimul rand, d-soarei (ma hazardez sa spun asa, poate dupa poza din biografie :) ) Monica. Apreciez analiza mai atenta facuta pe text si doresc sa-i raspund punct cu punct. Evident, la partile bune nu am nimic de comentat.
In ce priveste asezarea in pagina, textul este scris in MS Word si copiat aici. Asezarea in pagina rezultata este cea care este. Voi incerca sa mai lucrez manual la formatare.
Subtilitatea cu pronumele personal nu am observat-o. Nu mi se pare o disonanta atat de mare, dar o voi lua in considerare.
Celelalte doua observatii (descrierea d-nei Geta si repetarea cuvantului intotdeauna cu majuscule) le imbratisez in totalitate.
Ce vedeti mai sus e \"a doua mana\", rezultata din transcrierea aproape identica a manuscrisului. O analiza mai atenta a textului va rectifica probabil unele inadvertente.

Imi place trecerea asta de la (pseudo)liric la un epic timid, dar incitant. Era cazul sa aflam si parerea ta despre parerea ei. Cum ti-am zis, ai coborat-o din vis si i-ai dat personalitate, in spatele chipului pe care deja il stiai. Chiar daca poarta \"flagelul\" frumusetii, ai grija ca poate nu sufera neaparat de pe urma lui. S-ar putea sa fie \"wishfull thinking\", asa ca as spune sa nu pui inca luneta in cui. Tine-o pe aproape... Apropo, in legatura cu \"Ceau, ce mai faci\", ti-as sugera sa intri pe www.yagoohoogle.com si sa pui in search \"pickup lines\", daca vrei sa urgentezi lucrurile. Daca nu, nici o problema. Noi nu plecam niciunde.

Nu e nimic rau in a visa, dar cat timp nu dormim tot timpul, nu e de ajuns. Si starurile sunt oameni, ba mai putin decat noi, pentru ca isi pierd aura de mister (multumita presei :). Daca ti-e frica de faptul ca o vei cunoaste prea bine, prea repede, ca o vei sorbi dintr-o data pe toata, sa nu-ti fie. Daca merita, nu te vei plictisi de ea nici peste 20 de ani. Daca nu, macar afli de la inceput.
Si o data ce ai facut primul pas, nu te mai poti opri. O data ce ai dat-o jos de pe cer, de pe posterul pe care nu-l ai in camera ta, unde-i era locul, nu te poti opri pana nu stii totul. As zice ca ai facut prima greseala, nu ultima. Visele sunt facute sa stea unde sunt. Si cu exceptia cazului extrem de rar cand chiar gasesti iubirea, te asigur ca vei fi dezamagit. Din punctul meu de vedere, ai omorat-o deja. Va trebui sa faci loc pe raft...