Andrei Piso

În noaptea plină de garoafe, vopsită de-al ei pictor — Luna, ascuns de Lună și de lume stă în al său conac, printre cărți ruginite și coloane prăfuite, un gingaș văduv de stele-n stele, pe nume

Soarele verii capul-mi pârjolește, Iar cimentul clocotit sandalele-mi topește, Cu ochii fixați pe pleoapele tale rotunjite ce lin ceasornic adie. CHI RARA CHI RARA Febra fruntea-mi arde, Un foc

Șu Șu Șu Picură pe mormântul militanței tinereții mele. Ce s-a stins ca luceafărul dimineața, căci motorina s-a acrit. Cireașa-n gin nu mai are dulceața de odinioară... Fâș.... Fâș... Fâș Steag

În robie suntem aici jos, Prinși într-un cerc îngust de gheață.    Norocul nostru a expirat, acum suntem uitați în H A D E S.             B R A   B R I   B A N G Ce s-a întâmplat?! Poarta

BaBaBi BaBaBu BaBaDi Cireașă-n gin, ce mintea-mi luminezi, ce desparți Hades de Heaven — BaBaBi BaBaBu BaBaDi Vin-o, cometă dragă! Și fărâmă lumea asta scârnavă! BaBaBi BaBaBu BaBaDi Ca Haos aș vrea

În cercul meu vast, Victoria-mi petrece Fără resentimente. Ѫ ѫ ꙞЖ Ж Gheața spațiului nemilos o sparg Cu a mea putere, Căci din supernovă, spartan, am ieșit. Ѳ Ѥ Ѿ ѿ Ѥ Ѳ  Ѳ Ѥ Mână metalică și ochi