Poezie

VI

Sonetele tăcerii

1 min lectură·7 decembrie 2005

Mediu

Întinsă-mi pari în așternuturi de jar

cu formele tale pierdute-n contur,

prin ochii tăi închiși de-un clar-obscur

și zâmbet curgând în frunze de stejar.

În noduri strâng falii detimp și îndur

mătasea în jocul ei incendiar

iar orizontul cade crepuscular

în linii frânte. Un ritm nou însă dur,

căderea bruscă a mătăsii, moale,

ritm dincolo de tăcerile tale

cade peste mine-n zăbrele de fier.

Încrâncenat mă străduiesc să nu ard,

încercănat gust din ploile ce cad

în sânul tău încercuit de mister.

002.710

Andrei Pavel. “VI.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-pavel/poezie/154492/vi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.