Jurnal
Liniste la Eliad
2 min lectură·
Mediu
S-a lăsat întunericul. E deja opt si mă simt de parcă aș fi întârziat la întalnirea cu Eliadul, iar 313 nu mai vine.
-Bună seara Eliad… bună seara poezie.ro… bună seara prieteni…
Așa aș fi vrut să încep o nouă seară de poezie dar intrând pe ușă și coborând scările, printre persoanele de la mese erau doar 2 agonici: Pan și Șolea. Deși era lume, se simțea că este gol, așa că am luat loc la o masă și am mai mâzgălit prin ciornele aduse de-acasă.
Pare ciudat că deși nu a fost o seară “obișnuită” apar aceste rânduri povestind despre o seara în care nu s-a întamplat aproape nimic.
Zic aproape nimic, pentru ca după vreo jumătate de oră a apărut și Paiu cu care am vorbit despre poezie în 2 ore cât nu am vorbit în atâtea luni la Eliad iar la ora la care scriu aceste rânduri, aflu că s-a lăsat cu o băută în oraș, o mică haită în frunte cu Lupișor, deși atunci când am ajuns în Eliad nu mi s-a spus decât că au fost câțiva care au plecat grăbiți nu se știe unde.
Mai multe nu cred că pot spune… așa că sper să ne revedem joia viitoare.
P.S.- alde Cârjan, Lupișor, Alexandra, Ama, Despot, Cosmin…. Sigur erau doua cărări? :)
023.652
0

Frumos e cerul mohorât, ce-ndeamnă
ploaia să muște frunze-n vânt,
cu norii descărnați răstoarnă
valuri de lacrimi, gând în gând.
Se apleacă-n ramuri arbori solitari
apoi trosnesc, sub ploaie gemând,
ploaie ce mângâie contururile tari.
Iar ei nu pot rosti nici-un cuvânt
Poem din volumul: Metafore ale naturii, de Andrei Pavel.
Ne vedem joi, cu tine, cu ei, cu toții. Eu ajung la 21.15.
Ela