Lansare de carte
Salutare, pregatesc o carte si as dori sa am lansarea la cenaclul agonia, la fel ca data trecuta. este vorba de al doilea meu volum de poezii intitulat \"arta deceptiei\". stiu ca e altfel de
Degradare
Ideea pierdută nu trebuie plânsă pentru că mai voluptoasă va fi următoarea, în clipa dilatată de veșnicie. Tije nituite se mistuiesc în propria cenușă fără logică, fără consimțământ. Toamna
Liniste la Eliad
S-a lăsat întunericul. E deja opt si mă simt de parcă aș fi întârziat la întalnirea cu Eliadul, iar 313 nu mai vine. -Bună seara Eliad… bună seara poezie.ro… bună seara prieteni… Așa aș fi vrut
Treceau condorii
Pe-aici treceau condorii, răpindu-mi sufletul din oase, dragostea, la fiecare puls. Amanți ai morții ce m-au luat prin surprindere, ciugulind încetul cu încetul. Acum, mor puțin câte puțin în
Sclavie
Dragostea își lasă întotdeauna pecetea. Aflat la marginea abisului, inspiri adânc iubire, respiri până și privirea iubitei. Dar dragostea e o sabie cu două tăișuri. Două tăișuri la fel de
Pietre
Străin e vântul din sferă când soarele dăruiește combustie. Pietre rătăcite, fără vârstă... pe un deal îmbrăcat în somn nepăsător, in rugăciune, cu gânduri adormite. Suntem pietre.
Constatare
Sunt neglijent cu obiectele mele. De aceea nu îi consider pe oameni, obiecte.
Itinerar
Visul meu, nebunia mea de primăvară... De gasești ceva prin cărările mnții mele, să imi aduci și mie.
De fiecare dată
Ca din întâmplare, de câteva zile rămân în contemplare de fiecare dată. Și de fiecare dată, nu știu de ce.
Arta decepției
Așa cum norii năvălesc spre zare, mă pierd.. spre răsărit de noi iluzii. Deși mi-e lumea la picioare rămân aceleași confuzii. În van mă amăgesc c-am să învăt ce e a răsări și rătăcesc… Spre
Pierzând puterea
Cunoști puterea? Să ai putere înseamna să te folosești de ea. Să te folosești de ea, înseamnă să o pierzi.
Autostradă fără semafor
Gonind într-un vârtej de reveniri din vise căzând într-o culoare ce se tot schimbă-ntr-una, mă-ndrept spre un alt vis și mintea mea aleargă ca nebuna. Deși sunt multe sensuri pe străzile
Agonie printre cioburi de amintiri
Nu știu cine am fost ieri. Probabil că nu știu cine voi fi mâine. Dar cu siguranță știu cine sunt astâzi.
Singurătate
Un arbore golaș tot freamătă-n bataia ploii. E trist și singur pe colină căci făra frunze a rămas. Încă e primăvară și e devreme ca ramura, sa îi ramână goală. Nu trebuia să fie așa, nu după o
