Poezie
Autoportrete
1 min lectură·
Mediu
Suntem calzi,
căldura din noi dă lumină
noaptea când câini uriași
ai mirărilor ocolesc în fugă somnul nostru.
Fără a mă sprijini cu toate buzele
pe lătratul lor, sparg cu genunchii
secunde la fiecare încheietură a sărutului
până din buzele noastre curg și visul
și sângele curat și fierbinte
arzând până aproape de singurătate
până și pământul .
Suntem calzi,
aproape de lumină, putem înghiți soarele.
De atâta tăcere , frunzele se sperie,
tălpile s-au răcit, poartă deja umbre
și ne întind uriașe brațe,
ne strâng oasele de pe jos
atunci când plângem,
ni le aruncă direct în față
ca o palmă de ploaie răvășită
de buzele care lipesc spaima de cer
și de somnul tăcut murmurând
când mașini, când ritmul trăirilor de lemn.
034.248
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Novac
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Novac. “Autoportrete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-novac/poezie/1736437/autoportreteComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

aproape de lumină, putem înghiți soarele.
De atâta tăcere , frunzele se sperie,
tălpile s-au răcit, poartă deja umbre
Aș vrea să citesc doar astfel de versuri la dumneavoastră, încercați să le luați drept model în ceea ce scrieți, pentru că au o adevărată originalitate și îmbină adevărul cu forma neobișnuită de exprimare. Nu vă dau sfaturi, doar conversez.