Credeam că ochiul tău
Va străluci iubito
La fel ca stelele
Ce ard în infinit.
Credeam că gri-ul tău
Va stăpani mereu
Pe sufletul nătâng
Al celui ignorat.
Dar m-ai privit iubito
Cu-n
Ești o flacără divină
Aprinsă-n cerul nopții
Și singura ta vină
E izvorul de concepții.
Străluci cu-atâta forță
Și-atâta viață-mpărtășești
Că cel fără de torță
Spre drum
E noapte cu nori și ninsoare,
E frig,înghet și suspin,
Mă-mbrățișează c-o culoare
Un chip angelic și senin.
Lumini statornice și reci
Mai văd în zare uneori,
Îmi spun că astăzi o să
Mă-mbrățișează norii
C-un oarecare dor
Și sunt departe zorii
S-au dus plângând în zbor.
M-ascund printre liane,
M-ascund unde nu esti,
Păduri amazoniene
De gânduri și povești.
Și vântul
Se conturează-un chip pe cer
Din norii reci și depărtați
Și-n alte zări neîntristat
Același chip m-a și uitat.
Stau păsări de strajă și tac
Pe crengi legănate de vânt,
Mă privesc pe mine cum
Auzi iubito, se vaită vântul
Și plânge la geam,
Doar noi la căldură
Privim păsători
De noi, doar de noi.
Mai toarnă-mi în ceașcă
Din ceaiul inimii
Cu zâmbet sublim
Și plin de venin,
Mai
Înger pierdut
Din ceruri înalte
E chipul gingaș
În vise-aparut.
Atingeri duioase
Aduce din Eden
Și sunetul cald
De stele cântat.
Ochii cei verzi
Poartă-o scânteie,
Buze cărnoase
Din
Printre ramuri de stejari
Privesc luna cum se stinge
Undeva între voaluri
Și o rază nu mi-ajunge.
Ochi de fiare stau la pandă
Căutând să mă înfrângă
Dar nu-s dornic de osândă
Pentru liniștea
O,mamă,dragă mamă
Aș rupe un pic din lună
Și din a stelelor cunună
Și ți-aș face ție diademă.
Tu ești sfântă pentru mine
În paza ta îmi este bine
Tu ești ce altele nu sunt
Tu ești întregul
Într-un izvor
De nestinse doruri de plăcere
Mă pierd cu firea
Mă pierd pe mine.
Sub cascade de injurii
Stau obosit de miile de griji
Și dau frâu liber
Descurajării mele.
Răpesc un pic de
Pe plăji ticsite de oameni,
De suflete calde,milenii,
Stau tinerii în căutarea iubirii
Se joacă,fac pe pescarii.
Soarele pârjoleste pământul
Și timpul arde dea-ntregul,
Vântul răscolește
O,tu fata plină de mistere
Cu ochi negrii,albaștrii,verzi,
Cu chip gingaș ca de miere,
Mă farmeci cu ochi-ți umezi.
Aș vrea să iți alung tristețea,
S-aduc cumva cu mine fericirea.
Aș vrea să
Si linistea noptii depline
Ne-atinge,ne cuprinde,ne tine,
Si lumina diminetii nu vine,
Lipsa luminii se simte si-in vine.
Un sunet strabate calmul tacut,
M-atinge,un glonte loveste,
E padurea
De-atâta timp,vreau să te cunosc,
Iar acum,că te-am găsit,
Þi-am vorbit și mi-ai vorbit,
Dar observ,mă amăgesc.
Răbdător și cumpătat cum sunt,
Am s-aștept orice cuvânt,
Sper să nu fie
Într-un deșert de vise spulberate
Curg râuri,râuri lacrimile triste,
Formând oceane de viața lipsite
Și-un lut creator de golemi.
Ochii orbi nu mai zăresc lumina,
Și lumina nu ne mai vede pe
Frumoasa de aur stea
Nu se mai vede,a apus
Și noapte bună n-am spus
Of,nemuritoarea stea,
Cât de frumos imi zâmbea,
Ce privire de înger cernea
Dar acuma s-a stins,
În depărtări cu stele a
Ninsoare
Afară e rece cu cer nourat,
Din cer se prăvală zăpadă,
Se așterne ușor peste tendă
Și gândul mi-e întristat.
Amintiri din iulie mă surprind
Amintiri cu tine mă cuprind
Amintiri
AV