Poezie
Unu, doi, și restul lume
1 min lectură·
Mediu
Picioarele tânjeau după o fugă,
Fuga după o frunză căzută...
Scoicile-și lingeau rănile
Ascunse-n perle,
Iar toamna, ca moș Ene pe la gene,
Adia ca un regret dulce.
Curgea prin iarbă și copaci
Un pârâu de-ngălbenire și de ofilire
De care moartea-și rezema
Râna într-o tâmplă
Ascuțindu-și avântul coasei
De punctul spart al trecerii de timp...
Grăbind gândul ajunsesem acasă.
Acolo o umbră poposea pe scaun
Făcând autopsia singurătății mele
Ce murise cât timp fusesem plecat.
Ce straniu! În loc de ficat
Avea inimă! În loc de plămâni
Avea inimă! Și-n loc de mine
Avea tot o inimă...
012.911
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Lucian. “Unu, doi, și restul lume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lucian/poezie/67307/unu-doi-si-restul-lumeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Frumos finalul poemului. Te așteptăm și cu alte texte pe site și în fiecare duminică, în Clubul Bursei din Iași, la cenaclu!
Bun venit!