Poezie
aroma privirilor în gol
1 min lectură·
Mediu
nu știu să las distanța cuvenită
între trecut și viitor
mă plimb subțire pe muchia prietenoasă
a prăpastiei dintre a renunța la orice și a accepta totul
fericirea mă va da în vileag și bine că întârzie
fantomele singurătății mă caută printre cunoscuți
nopți la rând au pus capăt zilelor
scântei uitate în priviri incendiau suflete pe ruguri de carne
reliefuri palide, arme bărbătoase, priviri feminine
o luptă prea mică pentru o victorie atât de râvnită
împotriva timpului și a uitării
mă sprijin de tot ce-i viu
doar eu mai pot fugi de mine
0114.265
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Andrei Lucian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Lucian. “aroma privirilor în gol.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-lucian/poezie/1840109/aroma-privirilor-in-golComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASDistincție acordată
ASAdrian Suciu✓Un text bun pentru ca, fragil fiind, isi pastreaza echilibrul si nu se naruie nici o clipa. Un patetism bine temperat care se sprijina pe formulari la limita banalului (cautat?) dar si pe unele surprinzatoare. O mica simfonie personala, bine temperata. Mi-a placut.
0
GAse pot transpune intr-o simbioza formata din personal si sugestiv (daca exista condei) Aici predomina personalul care devalorifica potentialul. Subliniez sugestivul cu ascendent spre personal
\"scântei uitate în priviri incendiau suflete pe ruguri de carne
reliefuri palide, arme bărbătoase, priviri feminine
o luptă prea mică pentru o victorie atât de râvnită\"
Nici vorba de steluta.
\"scântei uitate în priviri incendiau suflete pe ruguri de carne
reliefuri palide, arme bărbătoase, priviri feminine
o luptă prea mică pentru o victorie atât de râvnită\"
Nici vorba de steluta.
0
ALAdrian, ma bucur mult ca ai citit ce am scris.in rest, steluta de fapt iti apartine, pe mine ma frig mainile si gandurile daca o tin prea mult :P
0
ALde cand personalul devalorifica potentialul, Adriane? te cam contrazici mi se pare. in rest, multumesc de citire! te mai astept.
0
GANu ai avut vreodata un oaspete care ti-a umflat capul cu problemele lui? un tip dinala ce nu stie sa asculte ca-i prea galagios?
Ei bine. Eu am avut. Si... nu-i tocmai placut. Asa e si in poezie. Comunicam.
Sau... nu.
Ei bine. Eu am avut. Si... nu-i tocmai placut. Asa e si in poezie. Comunicam.
Sau... nu.
0
AL13 versuri? asta numesti tu galagie sau ca nu stiu sa ascult? pai ti-am lasat loc. te rog, foloseste Dex-ul cand vorbesti si nu cunosti ce inseamna \"galagie\". si fii la obiect, adica vino pe text si discuta, altminteri lasa.
0
GAera exemplu. daca nu sti sa il folostesti, cum crezi ca ajungi langa poezie?
0
BIAndrei Lucian, plăcut surprins de maturitatea acestui text.
Un poem-confesiune, fiecare vers transmite câte ceva din trăirea autorului.
Lucrul care mi-a plăcut aici, e faptul că nu aprofundezi, că nu-ți înzorzonezi sau explici prea mult trăirile, ci pur și simplu le treci detașat pe foaia electronică de pixeli.
Nu pot să aleg din cele 13 versuri unul preferat, poate evntual, aș mai umbla la versul 9, unde îmi pare că sunt prea multe adjective, dar asta e propria mea impresie după prima lectură.
Consider că nu e nimic rău în faptul că un text este prea personal, pt. că, nu-i așa, aproape toate sunt, sau ar trebui să fie...
Felicitări pentru un poem bine scris
și o stea meritată
Cu stimă și prietenie,
Eugen Bot
0
ALmultumesc pentru faptul ca m-ai citit si ai lasat un semn de trecere.
0
ICMi-a plăcut poemul. Viul și fuga, distanța dintre timpuri care poate fi modificată, căpătînd conturul \"fantomelor singurătății\". O scară a înălțimilor cu 13 sunete.
0
ALma bucur ca ai avut timp sa treci si pe aici si apreciez ca ai scris cum ai perceput poemul.
0