Poezie
poem de plastic
2 min lectură·
Mediu
unde se copseseră de ceva vreme nucile și ciuguleau rotindu-și ochii murdăriți pe un ecran sau poate prin stomacul pământului începeau apoi să zboare cu rândul
acum vreau să dorm lăsați-mă să dorm am de făcut nu știu ce ar fi de exemplu nevoie să mă urc într-un tren să țip cineva să deschidă ușa compartimentului să îmi atingă părul să îmi ofere articole decupate dintr-un ziar
mă recunosc în zid el are burți și pori și alte imperfecțiuni cineva îi dăduse cândva o lavabilă așteptam semne le vorbeam străinilor despre poveștile treptelor nedrepte și alte tâmpenii tocmai trecuse de miezul morții
femeile linii drepte începură să croșeteze ciorapi groși pentru drum își plângeau bărbații rămași fără război un război al lor doar al lor ei așteptau ca ele să-i caute în cimitirul recunoscuților pe atunci nu știam să le consolez pierdusem niște cuvinte mă goneau din trupurile lor inexacte cu burți și pori fără cuvinte
el mă așteaptă într-un înăuntru numai al nostru săpat cu mâinile să ne strigăm pe nume
pe numele lucrurilor rotunde
ceva domestic îmi strânge încă sufletul precum o plasă de iederă ascult nebuloasele putrezind
dacă viața ar fi un penalty am fi un popor de dukadami
am fost gravidă într-o viață care nu a început
cineva îmi desenase cu pixul o bătaie amicală pe umăr
034.755
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 221
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Andrei Horia Gheorghiu. “poem de plastic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/andrei-horia-gheorghiu/poezie/13940314/poem-de-plasticComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCbărbații (in mare parte) sunt un popor ciudat... sensibil, vulnerabil (din slabiciune comit si crime) etc... popor secretos, inca din antichitate... femeile niciodata nu vor afla in mod sigur daca ei sunt langa ele sau la \"un razboi al lor doar al lor\"... (poezia ta m-a facut sa gandesc in voce.)
s-ar putea sa revin mai spre finele zilei.
s-ar putea sa revin mai spre finele zilei.
0
AGÎntre mine și poemul de față a existat o relație specială.
L-am scris demult apoi, o vreme, nu ne-am mai vizitat.
\"Eram ca doi hoți ce încercaseră să facă o spargere și o rataseră, fiind siguri că tovărășia lor le poartă ghinion și detestând la celălalt imaginea eșecului lor\"
Acum am renunțat pur și simplu să-l mai (re)cunosc. Și vi l-am dat vouă, să faceți ce vreți cu el.
L-am scris demult apoi, o vreme, nu ne-am mai vizitat.
\"Eram ca doi hoți ce încercaseră să facă o spargere și o rataseră, fiind siguri că tovărășia lor le poartă ghinion și detestând la celălalt imaginea eșecului lor\"
Acum am renunțat pur și simplu să-l mai (re)cunosc. Și vi l-am dat vouă, să faceți ce vreți cu el.
0
femeile linii drepte începură să croșeteze ciorapi groși pentru drum își plângeau bărbații rămași fără război un război al lor doar al lor ei așteptau ca ele să-i caute în cimitirul recunoscuților pe atunci nu știam să le consolez pierdusem niște cuvinte mă goneau din trupurile lor inexacte cu burți și pori fără cuvinte- mi se pare cea mai reușită parte a poemului.